Elie (Eliezer) Wiesel (n. 30 septembrie 1928, Sighet, Maramureș, Regatul României, d. 2 iulie 2016, New York City, New York, SUA) a fost un scriitor și ziarist american în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, născut într-o familie de evrei din România, supraviețuitor al Holocaustului. În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace.Encyclopædia Britannica: Elie Wiesel În anul 1996 a fost numit membru al ,List of members of the Department of Literature of the American Academy of Arts and Letters (Lista membrilor Academiei Americane de Artă și Literatură) . Accesat: 29 iunie 2012. iar din anul 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
A publicat 57 de cărți - cea mai celebră fiind Noaptea,Wiesel, Elie: Noaptea (trad. Diana Crupenschi, 128 p.) ed. Univers, București, 2005 o descriere autobiografică despre viața în lagărele de exterminare naziste.
Biografia Elie Wiesel s-a născut în România, ca al treilea copil și singurul băiat dintre cei patru copii ai lui Șlomo Elișa și Sara Wiesel, într-o familie de evrei care aveau o băcănie în Sighet, județul Maramureș (interbelic). Sara provenea dintr-un sat de lângă Sighet, fiica unui agricultor, David (Dudi) Feig, care aparținea de curentul hasidic al rabinilor din Vijnița. 38,6% din populația orașului Sighet, în perioada aceea, erau evrei.Recensământul populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 276. thumb|200px|left|Casa în care s-a născut Elie Wiesel, declarată Casa memorială Elie Wiesel din Sighetu Marmațieithumb|200px|left|Inscripție pe Casa memorială Elie Wiesel thumb|200px|left|Sinagoga Vijnițer Kloiz din Sighetright|thumb|280 px|Stație terminală: Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau thumb|280px|Copii evrei deportați În copilărie a urmat studii religioase, de Tora, în limbile idiș și ebraică. La sugestia tatălui său a început să învețe limba ebraică. Acasă vorbeau idiș, în băcănia familiei se vorbea maghiara și româna, iar unele ziare pe care le citeau erau în germană.Elie Wiesel Biography - Academy of Achievement După Dictatul de la Viena din 1940, prin care guvernul român Gigurtu a cedat nord-vestul Ardealului, regiunea în care locuia familia Wiesel a devenit o parte din Ungaria. Elie (Eliezer), numit în maghiară Lázár Wiesel, s-a înscris la studii gimnaziale în orașul Debrecen și apoi la Oradea, de unde a fost exmatriculat conform legilor antisemite din învățământul public maghiar. În aprilie 1944 familia Wiesel a fost internată într-un lagăr de concentrare și la 16 mai 1944 a fost transportată la Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Lui Elie, care la acea vreme avea 15 ani, i s-a tatuat pe brațul stâng numărul A-7713. Femeile au fost separate de bărbați, mama lui Elie Wiesel și sora lui mai mică, Țipora, în vârstă de 7 ani, au fost exterminate, iar Elie și tatăl său au fost supuși la muncă silnică în fabrica Buna-Werke, care aparținea de complexul Auschwitz III Monowitz.
Când Armata Roșie s-a apropiat de Auschwitz, deținuții evrei au fost trimiși în „Marșul Morții” ("Todesmärsche") spre lagărul Buchenwald. În acest marș tatăl lui Elie Wiesel a murit de extenuare, inaniție și dizenterie. Elie a supraviețuit și la 11 aprilie 1945 a fost eliberat de armata americană, grav bolnav, inanimat și într-o stare depresivă acută, convins că a rămas singur pe lume, total lipsit de un sprijin moral sau material, la vârsta de 16 ani Wiesel considera faptul că a rămas în viață drept un accident. Elie Wiesel, Ulterior și-a regăsit cele două surori mai mari, Hilda și Beatrice (Bea), într-un orfelinat francez (vezi filmul biografic "Elie Wiesel Goes Home" regizat de Judit Elek și comentat de William Hurt, ISBN #1-930545-63-0).
După 65 de ani, la 5 iunie 2009, Wiesel a revenit la Buchenwald într-o vizită oficială comemorativă însoțit de președintele american Barack Obama și de cancelarul german Angela Merkel.Remarks by President Obama, German Chancellor Merkel, and Elie Wiesel at Buchenwald Concentration Camp, Weimar, Germany, 2009.
Între antisemitismul român și cel maghiar
Populația din nord-vestul Ardealului s-a văzut trecută peste noapte de sub autoritatea română sub cea maghiară. Anumiți autori (Paul Goma, în „Săptămâna Roșie”, citând din cartea lui Wiesel „Toate fluviile se varsă-n mare” - ) subliniază - ca o lipsă de loialitate față de România - că Sara Wiesel ar fi primit cu bucurie intrarea trupelor maghiare în Maramureș.
Activitatea partidului fascist-rasist Garda de Fier și a organului său paramilitar, Mișcarea Legionară, au marcat procesul de fascizare a României din anii 1930, proces care s-a amplificat spre sfârșitul decadei. În afară de crimele și samavolniciile legionare privite cu pasivitate de autorități, legile rasiale-antisemite ale guvernelor Octavian Goga - A. C. Cuza (Neagu Djuvara menționează: „...Regele a adus la guvern doi lideri de mici partide de extremă dreaptă ... poetul Octavian Goga și profesorul A. C. Cuza, șeful unui partid axat exclusiv pe antisemitism” Djuvara, Neagu: O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, p. 242, ed. Humanitas, ediția a XI-a, 2010, ISBN 978-973-50=2591-5Pop, Gheorghe T. - Caracterul antinațional și antipopular al activității Partidului Național Creștin, editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978Constantiniu, Florin: O istorie sinceră a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, Buc., 1997, p.351 și Ion Gigurtu, presa înregimentată fulminant-xenofobă, antisemită, prigoana, exproprierea cetățenilor români de etnie evreiască de toate drepturile civice și eclatările criminale provocate de această atmosferă: au făcut ca detașarea de România să fie primită ca o rază de speranță - ulterior dovedită ca înșelătoare - de o parte dintre evreii din teritoriul transferat.
În momentul respectiv situația evreilor din Ungaria era ceva mai suportabilă decât în România, deși Ungaria adoptase deja „cele trei legi antisemite” represivePatai, Raphael: The Jews of Hungary, Wayne State University Press, p.546- 548 (pentru comparare, universitățile ungurești aplicau numerus clausus - acceptarea a maximum 20% evrei din totalul studenților - în timp ce România s-a introdus numerus nullus - interdicția totală impusă evreilor de a studia în universități - începând din anul școlar 1939), exproprieri, etc. Această situație s-a înrăutățit brusc în primăvara anului 1944.Braham, Randolph: The Politics of Genocide, Wayne State University Press, pp. 59-62 Conform planului german «Margarethe» de a asigura loialitatea Ungariei față de Berlin, la 19 martie 1944, opt divizii germane au ocupat Ungaria și la 23 martie 1944, iar regentul Miklós Horthy a acceptat un guvern docil față de Germania, condus de generalul Döme Sztójay.
În primăvara anului 1944 locotenent-colonelul SS () Adolf Eichmann, responsabil cu executarea soluției finale a problemei evreiești, și-a început activitatea de „purificare” a Ungariei de evrei. Din aprilie și până în septembrie 1944, cu colaborarea autorităților ungare și cu ajutorul entuziast al fasciștilor unguri, (între care și adepți ai Partidului Crucilor cu Săgeți al cărui lider, Ferenc Szálasi, a preluat în toamnă puterea în locul lui Horthy), au fost deportați la Auschwitz circa 564.500 de evrei, de la prunc la bătrân, inclusiv familia Wiesel.Wilkinson, Alec: Picturing Auschwitz New Yorker Magazine, 17 martie 2008. pp. 49-51
După eliberare
right|thumb|280px|Lagărul Buchenwald, 1945. Elie Wiesel este al șaptelea din stânga pe a doua poliță de jos. În aprilie 1945, după eliberarea din lagăr de către unități ale Corpului III al Armatei Americane, aflat într-o stare jalnică fizică și sufletească - după cum declara mai târziu, singur pe lume la vârsta de 16 ani, Wiesel considera faptul că a supraviețuit ororilor detenției ca un accident, preferând moartea. El a fost luat in grija organizației evreiești de asistență și salvare a copiilor O.S.E (Œuvre de secours aux enfants) și trimis pentru câteva săptămâni la preventoriul de la Écouis, în departamentul Eure, unde va fi gasit de surorile sale, Hila si Bea, care aflasera despre el, în urma unui reportaj în presă. De acolo, împreună cu mai multe zeci de băieți evrei ultraortodocși, a ajuns pentru câteva săptămâni suplimentare la orfelinatul din castelul d'Amblay, în departamentul Loir-et-Cher și, după aceea, vreme de doi ani, între octombrie 1945-seătembrie 1947, la internatul aflat în castelul Vaucelles, din Taverny, strada de la Marée. Ulterior, a ajuns la casa de copii „Chez nous” a OSE la Versailles, pe Avenue de Paris 63. Susținut și incurajat de directorul pedagogic al OSE, Bô Cohn și de soția acestuia. care i-au procurat o mică locuință la Paris, Wiesel a petrecut in capitala Frantei circa zece ani, timp in care a studiat filozofia la Sorbona, odata cu cursuri de psihologie și literatură.Elie Wiesel Nobel Prize recipient. . S-a întreținut din lecții de ebraică și ca dirijor de cor la o sinagogă. Debutul în jurnalistică l-a făcut la ziarele evreiești-franceze L'Arche („Arca”) și Tsien in Kamf (în idiș). Apoi a devenit reporter (în limba ebraică) la cel mai mare ziar israelian, „Yediot Ahronot” („Ultimele Știri”), fapt care i-a deschis ușile personalităților vremii din lume.
La începutul anilor 1950, Wiesel a vizitat Israelul (stat creat în 1948) și a primit cetățenia israeliană.
Timp de un deceniu de la eliberare, închistat în propria durere, Wiesel a refuzat să discute, sau să scrie despre amintirile sale din lagăr. Ca și pe alți supraviețuitori ai «holocaustului» - sintagmă introdusă ulterior de Elie Wiesel - sindromul post-traumatic l-a împiedicat să-și deschidă inima. Zăgazul a fost rupt în urma unui interviu - continuat cu o strânsă prietenie - cu François Mauriac (laureatul premiului Nobel pentru literatură - 1952). La îndemnul acestuia, Wiesel a scris în idiș 245 de pagini de revărsare necizelată de memorii sub titlul „Și lumea a tăcut” (idiș: Un di velt hot geshvign) publicată de editura unei asociații evreiești din Buenos AiresWiesel, Elie: Un di velt hot geshvign (în )), Argentina (Tsentral-Farband fun Poylishe Yidn in Argentine), 1956 ISBN 0-374-52140-9. Wiesel a rescris în limba franceză o variantă prescurtată, o nuvelă autobiografică de 127 de pagini, La Nuit (Noaptea) [B] , prefațată de Mauriac și apărută în 1958 la editura „Editions du Minuit” - tradusă ulterior în engleză de viitoarea sa soție și colaboratoare, scriitoarea și traducătoarea Marion Wiesel (Night)La Nuit (Noaptea, nuvelă), Editions du Minuit, 1958, Night (tr. de Marion Wiesel), Hill and Wang, 2006 ISBN 0-553-27253-5. Cu tot suportul lui Mauriac, Wiesel a găsit cu greu o editură dispusă să-i publice carteaSeidman, Naomi: "Elie Wiesel and the Scandal of Jewish Rage," Jewish Social Studies 3:1, Fall, 1996, p. 5. În septembrie 1960, editura americană „Arthur Wang of Hill & Wang” a fost dispusă să-i plătească un avans de 100 $ pentru publicarea cărții, din care s-au vândut în următoarele 18 luni 1046 de exemplare, din cele 3000 publicate. Ulterior, Noaptea a fost tradusă în 30 de limbi. Din 1997 s-au vândut pe an, numai în Statele Unite ale Americii, cam 300 000 de exemplare. Până în martie 2006 s-au vândut 6 000 000 de exemplare, iar ziarul The New York Times a declarat-o „bestseller-ul nr. 1” la literatura non-fiction.
Wiesel în Statele Unite ale Americii
În 1955 a călătorit în Statele Unite ale Americii, la New York, unde a avut un accident de circulație care l-a imobilizat pentru peste un an de zile, urmat de o lungă convalescență.