Kosovo, oficial Republica Kosovo, este o țară fără ieșire la mare cu recunoaștere diplomatică parțială din Europa de Sud-Est. Se învecinează cu Albania la sud-vest, Muntenegru la vest, Serbia la nord și est, și Macedonia de Nord la sud-est. Acoperă o suprafață de și are o populație de aproximativ 1,6 milioane, dintre care marea majoritate (aproximativ 92%) sunt etnici albanezi. Kosovo are un relief variat, cu câmpii înalte, dealuri și munți, dintre care unii au o altitudine de peste . Clima sa este în principal continentală cu influențe mediteraneene și alpine. Capitala și cel mai mare oraș al Kosovo este Priștina; alte orașe importante și zone urbane includ Prizren, Ferizaj, Gjilan și Peja.
Tribul Dardani a apărut în Kosovo și a stabilit Regatul Dardaniei în secolul al IV-lea î.Hr. A fost ulterior anexat de Imperiul Roman în secolul I î.Hr. Teritoriul a rămas în Imperiul Bizantin, înfruntând migrații slave în secolele VI și VII d.Hr. Controlul a trecut între bizantini și Primul Imperiu Bulgar. În secolul al XIII-lea, Kosovo a devenit parte integrantă a statului medieval sârb și a înființării Patriarhiei Sârbe. Expansiunea otomană în Balcani la sfârșitul secolelor XIV și XV a dus la declinul și căderea Imperiului Sârb; Bătălia de la Kosovo din 1389, în care o coaliție condusă de sârbi din diverse etnii a luptat împotriva Imperiului Otoman, este considerată unul dintre momentele definitorii.
Diverse dinastii, în principal Branković, au condus Kosovo pentru o mare parte a perioadei de după bătălie. Imperiul Otoman a cucerit complet Kosovo după a doua bătălie de la Kosovo, conducând timp de aproape cinci secole până în 1912. Kosovo a fost centrul Renașterii Albaneze și a cunoscut revoltele albaneze din 1910 și 1912. După Războaiele Balcanice (1912–1913), a fost cedat Regatul Serbiei, iar după cel de-al Doilea Război Mondial, a devenit o Provincie Autonomă în cadrul Iugoslaviei. Tensiunile dintre comunitățile albaneze și sârbe din Kosovo au persistat în secolul XX și au erupt ocazional în violențe majore, culminând cu Războiul din Kosovo din 1998 și 1999, care a dus la retragerea armatei iugoslave și la înființarea Misiunii Administrative Interimare a Națiunilor Unite în Kosovo.
Kosovo a declarat unilateral independența față de Serbia la data de 17 februarie 2008 și de atunci a obținut recunoaștere diplomatică ca stat suveran de către 110 state membre ale Națiunilor Unite. Serbia nu recunoaște oficial Kosovo ca stat suveran și continuă să o revendice ca parte a Provinciei Autonome Kosovo și Metohia, dar acceptă autoritatea instituțiilor Kosovo ca parte a Acordului de la Bruxelles din 2013.
Kosovo este o țară în curs de dezvoltare, cu o economie de venituri medii superioare. A cunoscut o creștere economică solidă în ultimul deceniu, conform măsurătorilor instituțiilor financiare internaționale, de la începutul crizei financiare din 2007–2008. Kosovo este membru al Fondului Monetar Internațional, Băncii Mondiale, BERD, Comisia de la Veneția, și Comitetul Olimpic Internațional, și a solicitat aderarea la Consiliul Europei, UNESCO, și Interpol, precum și statutul de observator în Organizația pentru Cooperarea Islamică. În luna decembrie a anului 2022, Kosovo a depus o cerere oficială pentru a deveni membru al Uniunii Europene.
Etimologie Numele Kosovo este de origine slavă de sud. () este adjectivul posesiv neutru în sârbă al lui (), „mierlă”, o elipsă pentru , „Câmpul Mierlei Negre”, numele unui câmp carstic situat în jumătatea estică a Kosovo de astăzi și locul Bătăliei de la Câmpul Kosovo din 1389. Numele câmpului carstic a fost aplicat pentru prima dată unei zone mai largi atunci când a fost creat Vilayetul Otoman al Kosovo în anul 1877.
Întregul teritoriu care corespunde țării de astăzi este denumit în mod obișnuit în engleză simplu ca Kosovo și în albaneză ca (forma definită) sau (forma nedefinită, ). În Serbia, se face o distincție formală între zonele estice și vestice ale țării; termenul () este folosit pentru partea estică a Kosovo centrată pe Câmpul Kosovo istoric, în timp ce partea vestică a teritoriului Kosovo se numește Metohija (). Astfel, în sârbă, întreaga zonă a Kosovo este denumită Kosovo și Metohija.
Dukagjini sau platoul Dukagjini (albaneză: „Rrafshi i Dukagjinit”) este un nume alternativ pentru Kosovo de Vest, fiind folosit din secolele XV–XVI ca parte a Sanjakului Dukakin cu capitala sa Peja, și este numit după familia albaneză medievală Dukagjini.
Utilizare modernă Unii albanezi preferă, de asemenea, să se refere la Kosovo ca „Dardania”, numele unui regat antic și ulterior al provinciei romane, care acoperea teritoriul Kosovo-ului modern. Numele este derivat din tribul antic al Dardanilor, care este considerat a fi înrudit cu termenul proto-albanez dardā, care înseamnă „pară” (albaneză modernă: ).Dicționar etimologic albanez, V.Orel, Koninklijke Brill, Leiden Boston Köln 1998, p. 56 Fostul președinte al Kosovo, Ibrahim Rugova, a fost un susținător entuziast al unei identități „dardaniene”, iar steagul și sigiliul prezidențial kosovar fac referire la această identitate națională. Cu toate acestea, numele „Kosova” rămâne mai larg utilizat în rândul populației albaneze. Steagul Dardaniei rămâne în uz ca sigiliu și standard oficial prezidențial și este prezentat intens în instituția președinției țării.
Numele oficial convențional lung, așa cum este definit de Constituție, este Republica Kosovo. În plus, ca urmare a unui aranjament convenit între Priștina și Belgrad în discuții mediate de Uniunea Europeană, Kosovo a participat la unele forumuri și organizații internaționale sub titulatura „Kosovo*” cu o notă de subsol care precizează: „Această denumire este fără a aduce atingere pozițiilor privind statutul și este în conformitate cu Rezoluția 1244 a CSO și cu Avisul CIJ privind declarația de independență a Kosovo”. Acest aranjament, care a fost denumit „acordul asterisc”, a fost convenit într-un aranjament în 11 puncte pe data de 24 februarie 2012.
Istorie
Istorie antică Poziția strategică, inclusiv resursele naturale abundente, au fost favorabile dezvoltării așezărilor umane în Kosovo, așa cum este evidențiat de sutele de situri arheologice identificate pe întreg teritoriul său. miniatura|Zeitatea pe Tron din Neolitic este unul dintre cele mai semnificative artefacte arheologice ale Kosovo și a fost adoptată ca simbol al Priștinei. Începând cu anul 2000, creșterea expedițiilor arheologice a scos la iveală multe situri anterior necunoscute. Cele mai vechi urme documentate în Kosovo sunt asociate cu Epoca Pietrei; și anume, indicii că ar fi existat locuințe în peșteri, cum ar fi Peștera Radivojce lângă izvorul râului Drin, Peștera Grnčar în municipiul Viti și Peșterele Dema și Karamakaz în municipiul Peja.
Cele mai vechi dovezi arheologice ale așezărilor organizate, care au fost găsite în Kosovo, aparțin culturilor Neolitic Starčevo și Vinča. Vlashnjë și Runik sunt situri importante ale epocii neolitice, iar picturile rupestre de la Mrrizi i Kobajës lângă Vlashnjë reprezintă prima descoperire de artă preistorică în Kosovo. Printre descoperirile excavărilor din Runik se numără o ocarina din lut ars, care este primul instrument muzical înregistrat în Kosovo. stanga|miniatura|Regatul Dardaniei în secolul al III-lea î.Hr. Prima expediție arheologică în Kosovo a fost organizată de armata austro-ungară în timpul Primului Război Mondial în cimitirele ilirice cu tumuli din Nepërbishti din cadrul districtului Prizren.
Începutul Epocii Bronzului coincide cu prezența cimitirelor cu tumuli în vestul Kosovo, cum ar fi situl Romajë.
Dardanii au fost cel mai important trib paleo-balcanic din regiunea Kosovo. O zonă largă care cuprinde Kosovo, părți din Macedonia de Nord și estul Serbiei a fost numită Dardania după ei în antichitatea clasică, ajungând până la zona de contact traco-iliră în est. În cercetările arheologice, numele ilirice sunt predominante în Dardania de vest, în timp ce numele tracice se găsesc în principal în Dardania de est.
Numele tracice sunt absente în Dardania de vest, în timp ce unele nume ilirice apar în părțile estice. Astfel, identificarea lor ca trib iliric sau Trac a fost un subiect de dezbatere, relația etnolinguistică dintre cele două grupuri fiind în mare măsură incertă și de asemenea dezbătută. Corespondența numelor ilirice, inclusiv a celor ale elitei conducătoare, din Dardania cu cele ale ilirilor din sud sugerează o tracizare a unor părți ale Dardaniei. Dardanii și-au păstrat individualitatea și au continuat să mențină independența socială după cucerirea romană, jucând un rol important în formarea de noi grupuri în epoca romană.
Perioada romană În timpul stăpânirii romane, Kosovo făcea parte din două provincii, partea sa vestică făcând parte din Praevalitana, iar cea mai mare parte a teritoriului său modern aparținând Dardaniei. Praevalitana și restul Iliriei au fost cucerite de Republica Romană în 168 î.Hr. Pe de altă parte, Dardania și-a menținut independența până în anul 28 î.Hr., când romanii, sub Augustus, au anexat-o în Republica lor. Dardania a devenit în cele din urmă parte a provinciei Moesia. În timpul domniei lui Diocletian, Dardania a devenit o provincie romană deplină și întregul teritoriu modern al Kosovo a devenit parte a Diocezei Moesiei, iar apoi, în a doua jumătate a secolului al IV-lea, a devenit parte a Prefecturii Pretoriene a Illyricumului. miniatura|Ruinele Ulpianei antice situate la sud-est de Priștina. Orașul, construit de Traian, a fost un important centru politic, cultural și financiar al provinciei romane Dardania În timpul stăpânirii romane, o serie de așezări s-au dezvoltat în zonă, în principal în apropierea minelor și a drumurilor majore. Cea mai importantă dintre așezări a fost Ulpiana, care este situată lângă Gračanica modernă. A fost întemeiată în secolul I d.Hr., posibil dezvoltându-se dintr-un oppidum concentrat al Dardaniei, și apoi a fost ridicată la statutul de municipium roman la începutul secolului al II-lea, în timpul domniei lui Traian. Ulpiana a devenit deosebit de importantă în timpul domniei lui Iustinian I, după ce împăratul a reconstruit orașul după ce acesta fusese distrus de un cutremur și l-a redenumit în Iustinianna Secunda.
Alte orașe importante care s-au dezvoltat în zonă în timpul stăpânirii romane au fost Vendenis, situat în Podujevë modern; Viciano, posibil lângă Vushtrri; și Municipium Dardanorum, un oraș minier important din Leposavić. Alte situri arheologice includ Çifllak în vestul Kosovo, Dresnik în Klina, Pestova în Vushtrri, Vërban în Klokot, Poslishte între Vërmica și Prizren, Paldenica lângă Hani i Elezit, precum și Nerodimë e Poshtme și Nikadin lângă Ferizaj. Lucrul comun al tuturor așezărilor este faptul că sunt situate fie lângă drumuri, cum ar fi Via Lissus-Naissus, fie lângă minele din Kosovo de Nord și estul Kosovo. Majoritatea așezărilor sunt situri arheologice descoperite recent și care sunt în curs de excavare.
Se știe, de asemenea, că regiunea a fost creștinată în timpul stăpânirii romane, deși se știu puține lucruri despre creștinism în Balcani în primele trei secole d.Hr. Prima mențiune clară a creștinilor în literatură este cazul episcopului Dacus din Macedonia, din Dardania, care a fost prezent la Primul Sinod de la Niceea (325). Se știe, de asemenea, că Dardania avea o Dioceză în secolul al IV-lea, iar sediul său era plasat în Ulpiana, care a rămas centrul episcopal al Dardaniei până la înființarea Iustiniana Prima în 535 d.Hr. Primul episcop cunoscut al Ulpianei este Machedonius, care a fost membru al sinodului de la Serdika. Alți episcopi cunoscuți au fost Paulus (sinod de la Constantinopol în 553 d.Hr.) și Gregentius, care a fost trimis de Iustinian I în Etiopia și Yemen pentru a atenua problemele dintre diferitele grupuri creștine de acolo.
Evul Mediu