Bricul Merkurii atacat de două corăbii turcești (în ) este o pictură în ulei realizată în anul 1892 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski, care înfățișează lupta navală din 14/26 mai 1829 a bricului rusesc împotriva a două nave de război turcești în apropierea Strâmtorii Bosfor, în cadrul Războiului Ruso-Otoman din 1828–1829. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii.

Acest tablou se află expus în prezent la din Feodosia, pe care Aivazovski a înființat-o în 1880 într-o clădire proprie și a donat-o orașului Feodosia în 1900, prin dispozițiile sale testamentare, și care găzduiește acum 122 de pânze și 267 de schițe ale sale, alături de alte picturi ale unor pictori marini din Crimeea.

Descriere Născut în orașul Feodosia din peninsula Crimeea, pe coasta litorală a Mării Negre, Ivan Aivazovski s-a făcut remarcat îndeosebi ca autor de picturi marine, în care a reprezentat adesea furtuni violente, valuri înspumate ori corăbii avariate sau naufragiate, iar uneori și bătălii navale ale Flotei Imperiale Ruse. Artistul a reprezentat pe pânză, printre altele, victoriile navale rusești de la Çeşme (1770), Navarino (1827) și Sinop (1853), iar aceste picturi au constituit o cronică artistică a Marinei Imperiale Ruse și au insuflat conaționalilor artistului dragostea de patrie și ideea forței flotei ruse. „Fiecare victorie a armatelor noastre pe uscat ori pe mare îmi bucură inima de cetățean al Rusiei și îmi înaripează gândirea de pictor, îndemnându-mă s-o zugrăvesc pe pânză”, mărturisea Aivazovski într-una din scrisorile sale. Aceste picturi, care glorifică victoriile navale ale Marinei Ruse, au, prin urmare, nu numai o valoare artistică, ci și una documentară.

Această pictură înfățișează, așa cum sugerează și titlul, trei corăbii – două nave de război turcești și bricul rusesc – angrenate într-o luptă apropiată pe Marea Neagră, în apropierea Strâmtorii Bosfor. Evenimentul prezentat aici este lupta navală din 14/26 mai 1829 între bricul Merkurii și navele turcești de linie Selimiye (cu 110 tunuri) și Riyala Bey (cu 74 de tunuri), care a făcut parte din Războiul Ruso-Turc din 1828–1829. Aivazovski surprinde punctul culminant al înconjurării bricului rusesc de către cele două nave turcești, în timp ce în depărtare se observă siluetele fantomatice ale altor nave. Privit de la distanță, peisajul marin pare pașnic, dar, în realitate, situația nu este deloc calmă. Scena impresionează prin monumentalitatea sa: cele două nave turcești atacă din ambele părți bricul rusesc, care este mai mic și pare lipsit de apărare. Cu toate acestea, bricul rusesc ripostează eroic cu focuri de tun, nedorind să se predea, și reușește să doboare catargele celor două nave turcești, făcându-le să abandoneze locul luptei. Cele trei nave reprezentate aici au o mișcare în diagonală, ceea ce permite cuprinderea cu privirea a întregului câmp de luptă. Membrii echipajelor celor trei nave sunt abia vizibili, iar dimensiunile lor minuscule subliniază fragilitatea vieții omenești în comparație cu vastitatea mării și brutalitatea mașinăriilor de război. Aivazovski a reprezentat, de asemenea, retragerea salvatoare a navei Merkurii, cu pânzele zdrențuite, în timp ce se îndepărta de navele inamice.

Conflictul maritim se remarcă printr-un suspans accentuat de marea ușor agitată, de valurile furioase ce lovesc navele și de apariția pe cer a unor nori întunecați și denși, care anticipează începerea unei furtuni. Unii istorici navali consideră că pictorul a exagerat în prezentarea distanțelor, apropiind prea mult cele trei corăbii pentru a crea impresia unei situații disperate. Umflarea velelor de către vânt și fumul tunurilor conferă dinamism acestei scene și transmit privitorilor o emoție profundă, transportându-i mental la locul confruntării navale și făcându-i să simtă brutalitatea războiului. Paleta de culori a picturii este laconică, la fel ca și compoziția sa, combinând în mod echilibrat tonurile albastre-azurii ale mării și tonurile gri-sidefii (cu nuanțe pe alocuri aurii și roșiatice) ale cerului. Culorile folosite în această pictură sunt preponderent reci, dar artistul animează peisajul prin crearea unui contrast clar între pânzele alb-argintii ale navelor de război și , cu . Bricul Merkurii atacat de două corăbii turcești are dimensiunile de 212 x 339 cm (sau, după altă sursă, 221 x 339 cm).

Context istoric Bătălia portretizată aici a făcut parte din Războiul Ruso-Turc din 1828–1829, conflict declanșat de lupta grecilor pentru independență și de evenimentele ulterioare. Sultanul turc Mahmud al II-lea (1808–1839) a declanșat ostilitățile din cauza participării Imperiului Rus la Bătălia de la Navarino (1827) și, prin urmare, a suspendat aplicarea Convenției ruso-otomane de la Akkerman din 1826 și a procedat la închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele pentru navele rusești. Majoritatea bătăliilor s-au desfășurat pe uscat, în Peninsula Balcanică și în Transcaucazia, dar au existat, de asemenea, câteva confruntări navale pe Marea Neagră.

Bricul Merkurii

Bricul rusesc Merkurii a fost o navă reală (un bric cu 18 tunuri fixe de 24 de livre și două tunuri portabile de 3 livre), care a fost proiectată pentru misiuni de patrulare pe Marea Neagră în largul coastelor Caucazului de Nord și a fost la Sevastopol începând din 28 ianuarie/9 februarie 1819, sub îndrumarea colonelului . Realizat din lemn de stejar provenit din Crimeea, cu un pescaj mic și echipat cu câte șapte perechi de vâsle, Merkurii a fost în 7/19 mai 1820 și dezasamblat în 9 noiembrie 1857. Designul său era neobișnuit în comparație cu alte bricuri ale Marinei Imperiale Ruse din acea perioadă, deoarece pescajul mic limita adâncimea calei și reducea considerabil viteza maximă, iar vâslele erau considerate, de asemenea, ca dezavantajoase. Modul său particular de construcție provenea din faptul că a fost proiectat pentru o sarcină specifică, unică. Nava a patrulat pe Marea Neagră, combătând contrabanda de pe țărmurile Abhaziei, și avea în 1829 un echipaj format din 115 persoane.

În cursul existenței sale, Merkurii a luptat în mai multe bătălii navale importante, printre care se află lupta dusă în zorii zilei de 14/26 mai 1829, la 13 mile de strâmtoarea Bosfor, împotriva a două nave turcești. În acea zi, bricul Merkurii (comandat, pe atunci, de ) patrula alături de alte două nave rusești (fregata și bricul ) în apropierea Bosforului, efectuând o misiune de recunoaștere, când a fost observată la orizont apropierea unei escadrile de aproximativ 14 nave turcești, (șase nave de linie, două fregate, două corvete și patru nave mici), care se întorceau de pe țărmurile Anatoliei. Navele rusești se aflau în inferioritate și se prefigura la început victoria turcilor, iar, prin urmare, căpitanul P. Ia. Sahnovski (comandantul fregatei Ștandart), care conducea misiunea de recunoaștere, a ordonat retragerea navelor rusești către Sevastopol. Ștandart și Orfei au reușit să scape de navele otomane, dar, din cauza vântului slab, bricul Merkurii, care era mai lent, a fost ajuns din urmă și atacat de navele turcești de linie Selimiye (cu 110 tunuri) și Riyala Bey (cu 74 de tunuri). Căpitanul Kazarski și echipajul bricului rusesc au decis să nu abandoneze nava în mâinile inamicului și să lupte până la moarte, ultimul supraviețuitor având sarcina să arunce în aer magazia de pulbere a navei. Datorită manevrelor suple, ca urmare a folosirii concomitente a velelor și vâslelor, Merkurii a provocat pierderi semnificative inamicului și, după mai mult de trei ore de luptă, a reușit să scape de urmăritori, alăturându-se celorlalte două nave rusești.

Echipajul rusesc a suferit pierderi mici (patru morți și șase răniți), dar bricul a fost grav avariat: 22 de găuri în cocă, 133 de găuri în vele, 16 avarii la vergi, 148 avarii la greement, toate bărcile cu vâsle au fost distruse, iar un tun a fost avariat. După încheierea acestei bătălii, comandantul navei Riyala Bey a făcut un comentariu elogios în jurnalul de bord, în care a lăudat calitățile navale ale bricului Merkurii și priceperea și vitejia căpitanului său:

.

Isprava bricului Merkurii a devenit legendară și a fost amintită chiar și la mai multe zeci de ani de la momentul ei. Membrii echipajului au devenit eroi și au primit o pensie viageră care era de două ori mai mare decât solda lor, trei ofițeri și un subofițer au fost avansați în grad și decorați, iar căpitanul Kazarski (1797–1833) a fost decorat cu Ordinul „Sfântul Gheorghe”, clasa a IV-a, promovat la gradul de și numit aghiotant al împăratului Nicolae I. După un stagiu de comandant al fregatei , cu care a participat la , și apoi al fregatei , cu care a navigat de trei ori spre Bosfor, a fost avansat la gradul de și a îndeplinit misiuni încredințate de conducerea Marinei Imperiale Ruse, printre care un audit al Flotei Mării Negre, în urma căruia a fost otrăvit cu arsenic în anul 1833 ca urmare a descoperirii unor fraude masive. În scopul rememorării victoriei navale a bricului Merkurii, a fost ridicat începând din 1834 pe din Sevastopol, de pe malul Mării Negre, un monument cu inscripția: „Lui Kazarski. Ca exemplu pentru posteritate.”. Prin decretul împăratului Nicolae I, bricul Merkurii a fost distins cu steagul și fanionul Sfântul Gheorghe.

Reprezentarea bătăliei

Această bătălie navală a fost reprezentată de mai mulți pictori ruși, printre care Ivan Aivazovski și . Victoria bricului rusesc comandat de căpitanul Kazarski împotriva a două nave turcești, cu un efectiv militar superior, l-a fascinat încă din copilărie pe Aivazovski, care a zugrăvit-o pe pânză de trei ori. O primă reprezentare a fost realizată de Aivazovski în anul 1848 într-un tablou intitulat Bricul Merkurii întâlnește escadrila rusă după victoria asupra a două nave turcești (în ). Pictura înfățișează momentul final al bătăliei, când bricul Merkurii, scăpat de atacul navelor turcești, se îndreaptă cu pânzele găurite de obuzele inamice către escadronul naval rusesc. În prezent, acel tablou se află în colecția Muzeului Rus din Sankt Petersburg, găzduită în .

Aivazovski a înființat în 1880 o galerie de artă într-o clădire proprie construită în același an și a donat-o orașului Feodosia în 1900, prin dispozițiile sale testamentare. Planurile artistului erau prezentate într-un articol autobiografic al lui Aivazovski, care a fost publicat în 1881 în ziarul din Sankt Petersburg, iar printre acestea figura și o pictură a luptei purtate de căpitanul Kazarski pe bricul Merkurii în Războiul Ruso-Turc (1828–1829). Cu acel prilej, actorul și ziaristul a scris: „Purtat de gândul său frumos, el [Aivazovski], vorbindu-ne, a spus: «După Napoli, va urma Veneția, cu canalele sale artificiale și gondolele mișcându-se de-a lungul lor. Apoi vreau să pictez o vedere panoramică a Moscovei, poate a Sankt Petersburgului, Constantinopolului și a altora. În plus, aș dori să înfățișez în tablouri emoționante Bătălia de la Navarino, isprava căpitanului Kazarski de pe brigantina Merkurii... Navele cu pânzele desfășurate vor fi manevrate pe valuri clocotitoare, norii se vor deplasa pe cer, iar toate efectele luminoase vor fi adaptate pentru a fi cât mai fidel posibile naturii vii...»”.

Intenția realizării unei noi reprezentări a actului de eroism al căpitanului Kazarski a fost materializată în anul 1892, odată cu realizarea picturii Bricul Merkurii atacat de două corăbii turcești, la mai mulți ani de la evenimentele descrise. Pictura se află în prezent în colecția din Feodosia.

Reprezentări artistice Pictura lui Aivazovski din 1892 a fost reprodusă pe o carte poștală emisă în anul 1957 în Uniunea Sovietică.

Galerie

Note

Categorie:Picturi din 1892 Categorie:Picturi realizate de Ivan Aivazovski Categorie:Picturi reprezentând bătălii navale Categorie:Picturi marine Categorie:Picturi aflate la Galeria Națională de Artă „I.K. Aivazovski”