Coltău (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România.
Etimologie Etimologia numelui localității: din apelativul regional rom. coltău „ungher, cotlon" (cf. cotlon „ascunzătoare") < magh. katlan. Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
Numele satului ar putea proveni din apelativul reg. rom. coltău, cu sensul de “ungher, cotlon” (cf. cotlon “ascunzătoare”), derivat din magh. katlan. Un argument în acest sens ar fi semnalarea apelativului coltău în registrul toponimic din regiune: În Coltauă, fânațe în Vadul Izei; Coltău, pășune în Glod. După Kiss (I, p. 771), Koltó trimite la magh. Koltó “stâncă, stană, rocă” sau la un slav *koltov. Pe de altă parte, la baza oiconimului ar putea sta antroponimul Coltău, semnalat în județul Maramureș, e drept, având o frecveță redusă în prezent, dar nu deținem informații despre răspândirea acestui nume în trecut. Este cert faptul că numele localității (Coltău) e o adaptare românească după denumirea folosită de administrația maghiară.Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2023.
Istorie Prima atestare documentară: 1405 (Kolcho, Also Kolcho). Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
În Istoria districtului Chioar (1725), se menționează: “Coltău este singura localitate locuită de maghiari; aceștia își îndeplinesc prin excelență obligațiile. Cultivă foarte sârguincios terenurile cu legume, pe care le valorifică cu beneficiu în Baia Mare. Peste asta, are și păduri cu ghindă, care contribuie la beneficiile localității. Este proprietatea familiei Teleki”Máthiás Bél, Istoria districtului Chioar, 1725, p. 61.
Castelul din localitate a fost construit probabil în timpul domniei împărătesei Maria Theresia, apoi clădirea în stil baroc a fost restaurată în jurul anului 1821. În 1845, Sándor Teleki, în vârstă de 25 de ani, luptătorul pașoptist pentru libertate, colonelul și scriitorul de mai târziu, a preluat conducerea moșiei din Coltău. Numit căpitan al cetății Chioar, tânărul conte a jucat un rol important în viața politică a județului Satu Mare.
În anii 1846-1847, poetul Sándor Petőfi a vizitat așezarea de trei ori ca oaspete al „contelui sălbatic”. Cea mai memorabilă dintre aceste „vizite” a fost cea din perioada cuprinsă între 9 septembrie și 19 octombrie 1847, când tânărul scriitor și-a petrecut aici luna de miere alături de soția sa, Júlia Szendrey, un răstimp care a îmbogățit lirica maghiară cu 28 de poezii noi. Cele mai multe dintre poezii au fost scrise pe masa de piatră de sub un corn mare, bătrân, devenit faimos. Astăzi, în castel funcționează muzeul Teleki-Petőfi.
Între 1968-2004 satul Coltău a aparținut de comuna Săcălășeni. În 2004, a devenit centru de comună, având în administrație și satul Cătălina.
Clădiri istorice Castelul Teleki
Date demografice La recensământul din anul 1992 au fost înregistrați 1.583 de locuitori, dintre care 1.125 maghiari (71%), 445 rromi (28,1%) și 13 români (0,8%).
Note
Coltău, Coltău