Sighișoara

Sighișoara (în dialectul săsesc Schäsbrich, Šesburχ sau Scheeßprich, în , în , în ) este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Sighișoara (reședința), Șoromiclea, Venchi și Viilor, și din satul Hetiur. Municipiul are o populație de locuitori (2011). Centrul istoric a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Mureș, având codul de clasificare MS-II-s-A-15806.  De asemenea, centrul istoric este inclus în patrimoniul mondial UNESCO. Totodată, în interiorul cetății Sighișoara se organizează un festival tematic medieval intitulat „Sighișoara Medievală”.

Istoric thumb|left|Reconstituire a localității din anul 1740

Undeva lângă Sighișoara se găsea postul de pază militară romană Sandava. Localitatea a fost întemeiată de coloniștii germani (de fapt, franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de către regele Ungariei Géza al II-lea pentru a apăra granițele de est, pentru minerit și pentru dezvoltarea economiei regionale. În această perioadă istorică oamenii de etnie germană au fost denumiți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca „sașii din Transilvania”, nu au o legătură directă cu saxonii din nord-vestul, centrul-estul sau nord-estul Germaniei de astăzi (i.e. din landurile Saxonia Inferioară, Saxonia-Anhalt precum și Saxonia în această ordine geografică). Acești coloniști primesc în folosință „pământul crăiesc” (i.e. pământul regal; , ) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite, consființite prin Diploma andreană (, ) de Andrei al II-lea al Ungariei în secolul al XIII-lea și ulterior confirmate sub egida autonomiei „Universității Săsești” garantată de monarhul maghiar Matei Corvin la sfârșitul secolului al XV-lea.Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982, p. 20

Cronicarul sighișorean Georg Kraus (sau Georgius Krauss, sau Georg Krauss) (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu „Schäßburg”). Localitatea este menționată în anul 1367 ca „civitas” (oraș). Numele românesc al orașului este atestat în scris din anul 1435. Forma „Sighișoara” a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui „Segesvár”.

În decursul anilor, cetatea Sighișoara nu a fost scutită de vicisitudini, prima fiind marea năvălire tătară din 1241, pe când cetatea încă nu era fortificată. Construcția zidului cetății, care are o lungime de 950 m, a început în 1350. Înălțimea inițială a fost de 4 m, dar în secolul al XV-lea a fost înălțat cu încă 3–4 m. A avut 14 turnuri (care aparțineau fiecare câte unei bresle) și 4 bastioane. În prezent mai există 9 turnuri și trei bastioane, dintre care cel mai reprezentativ este Turnul cu Ceas (Turnul Orelor).

Între anii 1431 și 1435, Vlad Dracul a stat la Sighișoara, așteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Țării Românești. Totodată stăpânea aceste regiuni în numele lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Se pare că în această perioadă (în 1431) s-a născut la Sighișoara Vlad Țepeș.

În anul 1514, când războiul țărănesc al lui Gheorghe Doja se răspândește în aproape întreaga Transilvanie, țăranii din jurul Sighișoarei se strâng în jurul unui anumit Ioan Secuiul (nume românizat).Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, 1982, p. 25

În anul 1600 cetatea este atacată de trupele conduse de Mihai Viteazul și mai târziu este atacată și prădată de trupele conduse de generalul Basta, dar oamenii scapă cu viață din cauza plății unei răscumpărări de 50.000 de florini, „bani împrumutați”, cum menționează cronicarul Krauss. Mai târziu, în anul 1603 cetatea este atacată de Moise Székely cu trupele turcești, în anul 1605 este atacată de trupele condusă de Ștefan Bocskai și în anul 1662 este atacată de trupele conduse de Ioan Kemény. În Sighișoara este ales principe al Transilvaniei Gheorghe Rákóczi I în anul 1630 (1 decembrie), Francisc Rhédei în anul 1657 (2 noiembrie) și Acațiu Barcsay în anul 1658 (7 octombrie).

În anul 1646, 2.000 de locuitori mor din cauza ciumei, iar în 1709 numărul victimelor este de 4.000.. În anul 1676 orașul este aproape distrus de un puternic incendiu (624 de case, 7 turnuri de apărare, Biserica Mânăstirii,). În anul 1788 este din nou conflagrație.

Între 1703-1711, are loc mișcarea anti-habsburgică din Ungaria și Transilvania. Curuții (anti-habsburgicii) - conduși în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu și Bucur Câmpeanu - au atacat cetatea Sighișoara care era văzută ca fiind de partea lobonților (apărătorii imperiului habsburgic). După lupte grele, curuții își dau seama că nu pot ocupa cetatea, și se retrag.

În anul 1849 orașul este ocupat de trupele conduse de Generarul Forró și mai târziu din nou este ocupat de trupele conduse de Józef Bem.

Prin bătălia între trupele țariste intervenționiste și armata revoluționară ungară de pe câmpia dintre Sighișoara și Albești din 31 iulie 1849, Sighișoara a intrat în istoria luptelor revoluționare din secolul al XIX-lea. În această bătălie a murit, printre alții, poetul maghiar Sándor Petőfi.

În perioada interbelică, Sighișoara a fost reședința județului Târnava Mare.

Bresle

Breslele meșteșugarilor din Sighișoara, 19 la număr, și-au primit primele statute în 1376, statute care aveau la bază legi și obiceiuri mai vechi. Se iau măsuri pentru interzicerea măririi numărului angajaților, se planifică procurarea materiei prime etc. Concurența între bresle era acută, iar cea dintre breslele din diferite orașe era de-a dreptul crâncenă. De exemplu, dacă lăcătușii din Brașov aduceau la târgul din Sighișoara „lacăte și broaște proaste”, lăcătușii sighișoreni aveau dreptul să le confiște.Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982, p. 42

Meșteșugarii devin tot mai înstăriți și ajung să aibă reprezentanți în sfatul cetății, lucru care până atunci era rezervat patricienilor feudali. Primul meșteșugar care a ajuns să intre în sfatul cetății, cu funcție de jurat, a fost un reprezentant al breslei aurarilor, Nikolaus, în 1393.

Breslele au fost desființate în 1884 deoarece își pierduseră semnificația.

Cultură

Școala din deal este menționată pentru prima dată în 1522 și este una din cele mai vechi școli din Transilvania.

Așa-numitele Richttage ale vecinătăților sunt pentru prima dată atestate documentar în anul 1526.

Primul ziar sighișorean, Sächsisches Volksblatt, apare în 1869, între 1872-1900 apare Schäßburger Anzeiger, din 1901 publicat sub numele Schäßburger Zeitung, iar din 1879 până în 1944 apare Großkokler Bote. Toate acestea erau în limba germană.

Sighișoara a avut până la cel de-al doilea război mondial o orchestră simfonică. Între oaspeții acesteia s-a numărat compozitorul Johannes Brahms, care a vizitat Sighișoara cu ocazia unui turneu concertant.

Unul din cele mai vechi monumente din oraș este Biserica Mănăstirii Dominicane, construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea în stilul gotic transilvănean.Mihaela - Ștefania Puțeanu: „Sighișoara – un lanț de atracții turistice”

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Sighișoara se ridică la 23.927 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 28.102 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (65,69%), cu minorități de maghiari (12,57%) și romi (2,93%), iar pentru 17,64% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (62,67%), cu minorități de reformați (6,26%), romano-catolici (4,09%) și unitarieni (2,51%), iar pentru 18,72% nu se cunoaște apartenența confesională.

Demografie

În 1910, din totalul populației de 11.587 de locuitori, 5.486 erau germani, 3.031 români, 2.687 maghiari și 383 erau de alte naționalități.

În anul 1930 număra 13.033 locuitori, dintre care 5.236 germani, 4.366 români, 2.896 maghiari, 356 țigani, 146 evrei ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 5.034 luterani, 4.425 ortodocși, 1.195 reformați, 1.320 romano-catolici, 581 unitarieni, 257 greco-catolici, 161 mozaici ș.a.Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II: Neam, limbă maternă, religie, București 1938, pag. 438-439 (după neam), pag. 740 (după religie).

În 1948, din totalul populației de 15.992 de locuitori, 9.363 erau români, 6.320 germani, 2.136 maghiari, și 560 de alte naționalități.Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982, p. 57.

În 1992, din totalul populației de 34.537 de locuitori, 25.387 erau români, 1.327 germani, 6.948 maghiari, și 853 de alte naționalități.

Politică și administrație thumb|right|200px|Primăria Municipiul Sighișoara este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Primarii anteriori de după 1989

Dorin Dăneșan a fost ales primar al municipiului Sighișoara în anul 2000, din partea ApR, o formațiune desprinsă din PDSR. După alegerile parlamentare din 2000, câștigate de PSDR, s-a înscris în această formațiune. Dorin Dăneșan este fiul lui Ioan Dăneșan, primar al Sighișoarei în anii 1970, de numele căruia se leagă demolarea unor clădiri monument istoric din patrimoniul arhitectonic al orașului. Dorin Dăneșan a fost condamnat în anul 2011 la un an și jumătate de închisoare pentru abuz, fals și uz de fals. Pedeapsa a fost majorată de Curtea de Apel Târgu Mureș la doi ani de închisoare.

În urma alegerilor locale din 2012, din totalul de 19 de consilieri, 6 au fost aleși din partea PSD, 5 din partea PNL, 3 din partea Uniunea Independentă pentru Sighișoara (UIpS), 2 din partea UDMR/RMDSZ, unul din partea UNPR și unul este independent. Dăneșan a fost reales atunci pentru a cincea oară, dar nu a dus acest mandat la bun sfârșit, fiind demis în 25 noiembrie 2014.

În ședința extraordinară din 26 mai 2015, consilierul PNL Ionel Gavrilă, a obținut cele 10 voturi din 19 de care avea nevoie, pentru a ajunge viceprimar. După vot, Ionel Gavrilă a devenit noul viceprimar al Sighișoarei, el preluând automat și interimatul funcției de primar.

La alegerile din 2016, primar al municipiului a fost ales Ovidiu Mălăncravean.

Personalități Vlad Țepeș (1431-1476), domn al Țării Românești; Georg Kraus (1607-1679), cronicar; Andreas Teutsch (1669-1730), comite al sașilor, conte saxon, reformator, medic și psalmist; Georg Haner (1672- 1740), teolog sas și istoric al bisericii; Johannes Kelpius (1673-1708), teolog și muzician; Martin Gottlieb Sternheim (1724-1807), istoric; Michael von Melas (1729-1806), general în armata austriacă, învingător al lui Napoleon la Marengo, Italia; Johann Michael Ackner (1782-1862), arheolog și geolog sas; membru al Academiei Leopoldine Carl Ludwig Sigmund (1810-1883), profesor de sifilologie la Universitatea din Viena; Joseph Andreas Zimmermann (1810-1897), jurist și politician sas, deputat în Dieta de la Cluj (1846-1847) și în Parlamentul Ungariei (1848); Georg Daniel Teutsch (1817-1893), episcop evanghelic sas; Josef Gull (1820-1899), jurist și om politic, primar al Sighișoarei între 1866-1881 ; Josef Haltrich (1822-1886), filolog, folclorist, culegător de legende populare săsești; Karl Fabritius (1826-1881), istoric, membru al Academiei Imperiale de Științe de la Viena, om politic; Franz Friedrich Fronius (1829-1886), profesor, biolog și etnolog; Zaharia Boiu (1834-1903), poet, publicist, membru corespondent al Academiei Române; Michael Albert (1836-1893), scriitor; Carl Wolff (1849-1929), economist, publicist și politician sas; Marie Stritt (1850-1928), feministă; Friedrich Grünanger (1859-1929), arhitect; Nicolae Regman (1881–1951), preot, profesor universitar, scriitor și publicist, prefect de Bihor;