Limba bulgară (български език, AFI: ) este o limbă indo-europeană, din ramura limbilor slave de sud, împreună cu macedoneana, sârbo-croata și slovena.

Bulgara face parte din uniunea lingvistică balcanică și se distinge de celelalte limbi slave (în afară de macedoneană) prin eliminarea declinării substantivelor, folosirea articolului hotărât enclitic, lipsa formelor de infinitiv și dezvoltarea sistemului verbal din slava veche.

Distribuție geografică și statut Bulgara este limba oficială a Bulgariei, iar din 2007 se numără printre limbile oficiale ale Uniunii Europene. În 2011, era limba maternă a aproximativ 6milioane de oameni din Bulgaria (aproximativ patru din cinci cetățeni bulgari).

În țările învecinate Există, de asemenea, o diasporă bulgară semnificativă. Una dintre cele mai importante comunități este cea a bulgarilor basarabeni, care s-au stabilit în Basarabia istorică (acum Moldova și Ucraina) în mare parte la începutul secolului al XIX-lea. În Ucraina au figurat 134,000 de vorbitori de bulgară la recensământul din 2001 și 41,800 în Moldova în 2014 (dintre care doar 15,300 foloseau limba în mod obișnuit). În Transnistria locuiau 13.200 de etnici bulgari în 2016, dar nu se știe câți vorbesc bulgară.

O altă comunitate sunt bulgarii bănățeni, care au imigrat în secolul al XVII-lea în Banat (inclusiv porțiunea sârbă). Dialectul bănățean al bulgarei are propriul său alfabet (bazat pe alfabetul latin sârbo-croat) și o tradiție literară.

Există vorbitori de bulgară și în alte țări învecinate Bulgariei. În Serbia erau 13,300 de vorbitori în 2011, majoritatea la granița cu Bulgaria. În Turcia, bulgara este vorbită nativ de pomaci și ca a doua limbă a multor turci bulgari care au emigrat din Bulgaria.

În Macedonia

Dialectele bulgarei și macedonenei formează un continuum dialectal, neexistând o limită bine definită între cele două limbi. Dincolo de granițele Macedoniei de Nord și Bulgariei, situația este mai ambiguă; vorbitorii din Albania și Grecia își identifică limba ca macedoneană sau bulgară.

Diaspora Limba este, de asemenea, vorbită în Europa de Vest și America de Nord de către o diasporă în creștere de la începutul anilor '90. Țările cu un număr semnificativ de vorbitori includ Germania, Spania, Italia, Regatul Unit (38.500 în Anglia și Țara Galilor în 2011), Franța, Statele Unite și Canada (19.100 în 2011).

Istorie Evoluția limbii bulgare poate fi împărțită în patru perioade:

Perioada preistorică reprezintă perioada dintre migrația slavilor în Balcanii de est ( secolul al VI-lea e.n.) și misiunea Sfinților Chiril și Metodiu în Moravia Mare în anii 860. Slava veche (secolele IX-XI) – o normă literară a dialectului sudic al slavei comune. Sfinții Chiril și Metodiu și ucenicii lor au folosit această normă atunci când au tradus Biblia și alte cărți bisericești din greacă în slavă. Bulgara medie (secolele XII-XV) – o normă literară care a evoluat din slava veche, în urma unor inovații majore. În timpul acestei perioade limba a dezvoltat o literatură bogată, a servit ca limbă administrativă a celui de-al doilea Imperiu Bulgar, a Țării Românești, a Voievodatului Moldovei (până în secolul al XIX-lea) și a Imperiului Otoman (până în secolul al XVI-lea).(https://www.researchgate.net/publication/359950277_Written_Languages_in_Wallachia_during_the_Reign_of_Neagoe_Basarab_1512-1521) Bulgara modernă (XVII-prezent) – primele secole ale acestei perioade au fost marcate de stăpânirea otomană a Bulgariei, iar uzul bulgarei ca limbă literară s-a diminuat. Limba bulgară standard a fost codificată în mare parte în secolul al XIX-lea. Dezvoltarea istorică a limbii bulgare poate fi descrisă ca o tranziție de la o limbă sintetică (slava veche) la o limbă analitică (bulgara modernă).

Dialecte miniatura| dialectele bulgarei din Bulgaria|nu

Alfabet miniatura|420x420px|alfabetul bulgar de tipar și de mână În secolul al IX-lea, primele texte în slava veche au fost scrise cu alfabetul glagolitic, care a fost conceput de sfinții Chiril și Metodiu. Acesta a fost înlocuit treptat în secolele următoare de alfabetul chirilic, numit după Chiril, dar creat de adepții săi.

Alfabetul propus de Marin Drinov a devenit oficial la 5 februarie 1899. A rămas neschimbat până la reforma ortografică din 1945, când literele yat (Ѣ, ѣ) și yus (Ѫ, ѫ) au fost eliminate din alfabet, reducând numărul de litere la 30.

Odată cu aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, alfabetul chirilic a devenit cel de-al treilea sistem de scriere oficial a Uniunii Europene, după scrierea latină și cea greacă. +alfabetul bulgarMajusculăMinusculăpronunție (în AFI)pronunție (echivalent în română)transliterareа ()accentuat acaneaccentuat între ă și abarăbverdevgazgdeltădeng. beste joczhzarzlimbăii semivocalic, iepureycasăk înainte de е și иlupl înainte de ю, я și ьlingură în graiul ardelean ori ital. figlio altundevacal în graiul basarabeanmasămnasnaccentuat ital. biscottioneaccentuat /o/ital. ciaoplicprâursarestrentaccentuat ursuneaccentuat /o/ital. ciaofermăfh grav, ca în germ. și span. hțarătsbecichșaseshștireshtaccentuat similar cu ăaneaccentuat i semivocalic, iepureyaccentuat iunieyuneaccentuat iodaccentuat iarnăyaneaccentuat similar cu i semivocalic+ă

Fonetică miniatura|vocalele bulgariei Bulgara posedă o fonologie similară celorlalte limbi slave de sud, lipsindu-i totuși tonurile și distincția dintre vocale lungi și scurte specifice sârbo-croatei.

Dialectele estice prezintă palatalizarea consoanelor înaintea vocalelor anterioare ( și ) și reducerea vocalelor în poziții neaccentuate (se poate pierde distincția dintre și , și , și ) - ambele fenomene au paralele parțiale în rusă și duc la un sunet similar, dar lipsesc din dialectele vestice.

Gramatică Gramatica bulgară numește zece părți de vorbire, care sunt grupate în două mari clase: flexibile și neflexibile. Ca în română, diferența este că cele flexibile își modifică forma, pe când cele neflexibile rămân neschimbate, indiferent de uz. Cele cinci clase flexibile sunt: substantiv, adjectiv, numeral, pronume și verb, iar cele neflexibile sunt: adverb, prepoziție, conjuncție, particulă și interjecție.

Substantivul Substantivele au gen, număr, caz (numai vocativ) și articol hotărât.

Gen Există trei genuri gramaticale în bulgară: masculin, feminin și neutru.

Genul unui substantiv la singular poate fi determinat în mare parte din terminație:

substantivele masculine se termină în general într-o consoană (ex. „oraș”, „fiu”, „bărbat”). substantivele feminine se termină de obicei în –а/–я (-a/-ya) (ex. „femeie”, „fică”, „stradă”). O excepție sunt substantivele ce reprezintă o caracteristică ori abstracție, inclusiv toate cuvintele ce se termină în –ост/–ест(-ost/-est) (ex. „înțelepciune”, „boală”, „iubire”). substantivele neutre se termină aproape mereu în –е, –о (ex. „copil”, „lac”) și rareori în –и, –у și–ю (în special împrumuturi, de ex. „tsunami”, „tabu”, „meniu”).

Formele de plural nu exprimă genul la fel de evident, dar îl pot sugera: desinența (-i) indică în general un substantiv masculin ori feminin (ex. „fapte”, „boli”), iar e întâlnit mai mult la substantivele neutre (ex. „lacuri”). În plus, orice substantiv la plural cu desinența (ove) e masculin.

Număr Bulgara face distincția între singular și plural.

Substantivele masculine ce se termină în consoană au două forme de plural: simplu și numeric. Când substantivul este însoțit de un numeral cardinal (sau cuvinte precum няколко, „niște”) acesta ia forma de plural numerică (terminată în –а/–я): de ex. два стола („două scaune”); în rest se folosește forma simplă: de ex. тези столове („aceste scaune”).

Caz Cazurile există numai pentru pronume personale și câteva alte pronume, cu forme de nominativ, acuzativ și dativ. Excepția majoră este vocativul, care este încă folosit la singular pentru substantivele masculine (cu terminațiile -е, -о și -ю) și feminine (-ьо, йо și -е). Există câteva adverbe și expresii ce au păstrat formele vechi a unor cazuri; de ex. долу („în jos”) cu terminație de locativ, тихом („în liniște”) cu terminație de instrumental, снощи („aseară”, unde с este o propoziție) cu terminație de genitiv.

Articolul hotărât În bulgară articolul hotărât se atașează la sfârșitul cuvintelor pe care le determină, asemenea articolului hotărât din română. Acesta se alipește substantivelor (nehotărât: човек, „om”; hotărât: човекът, „omul]) sau primului cuvânt al sintagmelor nominale (inclusiv adjectivelor) (nehotărât: добър човек, „om bun”; hotărât: добрият човек, „omul bun”)

Articolului hotărât are patru forme la singular, ce depind in mare de litera cu care se termină cuvântul:

pentru substantivele masculine terminate în consoană există două forme: –ът/–ят dacă substantivul este subiect –а/–я dacă acesta este atribut sau complement –та pentru substantivele feminine sau care se termină în –а/–я. –то pentru substantivele ce se termină în –е/–о.

Articolul hotărât plural este –те pentru toate substantivele cu excepția celor care se termină la plural în –а/–я pentru care se folosește –та în schimb.

Când este atașat unui adjectiv, articolul are aceleași forme ca la substantive. Excepție fac doar formele de masculin singular, pentru care se folosesc exclusiv –я/–ят.

Nu există de asemenea și un articol nehotărât în bulgară.

Adjectivul Adjectivele și pronumele adjectivale se acordă cu substantivele în număr și gen.

Spre deosbire de română, în bulgară adjectivele vin înaintea substantivelor. De exemplu în sintagma , înseamnă „verde” și „pădure”. Ordinea inversă (adjectiv după substantiv) poate exista și are efect poetic.

Indiferent de câte adjective sunt în acord cu substantivul, articolul hotărât se alipește primului adjectiv din propoziție (fără a se alipi și substantivului).

Pronumele Pronumele au gen și număr și păstrează un sistem complex de cazuri gramaticale, de altfel pierdut la substantive.

Verbul Verbele au multe forme distincte, și se conjugă în funcție de persoană, număr, diateză, aspect, mod, timp și uneori gen.

Referințe

Bibliografie

Categorie:Limbi slave de sud Categorie:Limba bulgară