Gherla (în vechi surse: Armenopolis, în , în , în ) este un municipiu în județul Cluj, Transilvania, România, format din localitățile componente Băița, Gherla (reședința), Hășdate și Silivaș. Are o populație de locuitori (2011).
Istoric Teritoriul Gherlei a fost locuit fără întrerupere din cele mai vechi timpuri, prezența omului preistoric fiind atestată de materialul arheologic descoperit. Paleoliticul este bine reprezentat printr-un cuțit de silex descoperit pe malul Someșului Mic în 1957 în timp ce materialele din perioada neoliticului includ un nucleu și o așchie de obisdian, mai multe securi de piatră lustruită, figurine de lut, impungătoare din coarne de cerb, ceramică specifică culturii Tisa. Din epoca bronzului au fost descoperite materiale ceramice specifice culturii Sighișoara-Wietenberg, iar din epoca fierului obiecte specifice culturii hallstattiene (i.e. un ac cu podoapă cu cap, un ac de podoabă torsionat, o sârmă torsionată, două inele simple etc).Câmpean et. all (2011), p. 12thumb|right|Cetatea Martinuzzi (ulterior penitenciar) thumb|right|upright|Biserica Solomon (prima jumătate a secolului al XVIII-lea) thumb|right|Primul sediu al Episcopiei de Cluj-Gherla thumb|right|Placă în memoria episcopului Iuliu Hossu Pe vatra actuală a localității au fost descoperite urmele castrului roman în care a staționat Ala II Gallorum et Pannoniorum, parte din cele opt unități militare romane localizate în Dacia Porolissensis. Cea mai importantă descoperire făcută în castrul roman din Gherla a fost o diplomă militară eliberată la 2 iulie 133 - sub domnia împăratului Hadrian - soldatului Sepenestus Cornon (sau Cornion) din cohorta I Britannica, cu garnizoana la Cășeiu.Câmpean et. all (2011), p.18 În textul documentului este menționată Dacia Porolissensis ca unitate administrativă existentă la data eliberării acestei diplome. Castrul a fost părăsit de armata romană odată cu retragerea acesteia din Dacia.Câmpean et. all (2001), p. 19 Pe teritoriul orașului Gherla s-au descoperit însă și urme de viață socială și activitate economică. Instalarea garnizoanei romane la Gherla a marcat începutul vieții economice în această localitate. Retragerea aureliană nu a influențat circulația monetară în așezare, moneda romană continuând să circule de-a lungul secolului al IV-lea, predominantă fiind cea măruntă de bronz.Câmpean et. all (2011), p. 22 Monede din acest secol au fost descoperite la Gherla (i.e. 80 de monede în apropierea fostului castru, parte din același tezaur, respectiv alte 20 de piese descoperiri izolate). Mai mult, piese asemănătoare au fost descoperite și la Nicula, Țaga și Iclod, așezări din apropierea Gherlei.
În secolul al IX-lea teritoriul Gherlei era încadrat în Voievodatul lui Gelu.Câmpean et. all (2004), p. 25 Gherla a fost inclusă în această perioadă mai întâi în comitatul Dăbâca, iar mai târziu în Solnocul Interior. Prima menționare a comitatelor de pe valea Someșului Mic apare în 1164 (Dăbâca), respectiv în 1166 (Solnoc).Câmpean et. all (2004), p. 28
Ulterior, așezarea apare menționată ca Novum Castrum (sec. IX - XI) în Chronicom pictumGrigor P. Pop, p. 139.
Atestare Prima atestare documentară a așezării datează din 6 ianuarie 1291, când a fost menționată "Gerlahida" Ioan Câmpean et. all (2004), p. 29 ("Podul Gerla", hid = pod). Atestarea apare într-un document emis de regele Andrei al III-lea al Ungariei, act prin care locuitorilor Ocnei Dejului li se întăresc anumite privilegii. Tot aici este specificat și faptul că așezarea avea un punct vamal pentru drumurile de uscat. De-a lungul timpului localitatea va apărea menționată sub mai multe nume:Ioan Câmpean et all, p. 30
1291 - Gherlahida 1410 - Gherloah (Gerlah) 1458 - Gerlah (Gerláh) 1578 - Gherlya possesio 1643 - Gherla oppidum 1721 - Gherla altfel Szamosujvar 1726 - Örményváros - Armenopolis 1830 - Szamos-Ujvár, L.R.C. Armenopolis, Armenierstadt Gyerlá din 1922 - Gherla
Odată cu anul 1540 se ridică Cetatea Gherlei, care va purta și ea mai multe denumiri în timp: 1540 - Novum castrum Balvanos vocatum 1542 - Wy Balvanos 1548 - Arcis Balwanyos 1553 - Wyvár (Cetatea Nouă) 1554 - Arx nostra Wyvár 1558 - Vivaroz 1599 - Zemos Ujvár 1632 - Szamos Ujwár
Anul 1291 marchează continuarea vieții în această așezare umană prin menționarea existenței unui punct vamal numit Candia. În 1406, Gherla ajunge în posesia familiei Szántói Laczk, fiindu-i donată de regele Sigismund și este numită printre cetăți drept „possesio”, ocupând un loc privilegiat.Câmpean et. all (2004), p. 31 Așezarea devine obiect de dispută începând din 1457 - după stingerea familiei Laczk - și este donată în 1467 Episcopiei de Oradea. În 1525, așezarea era controlată și girată de episcopul Perenyi Ferencz.Câmpean et. all (2004), p. 32 În prima jumătate a secolului al XVI-lea a fost construită în partea de nord-vest a așezării o cetate regală (cunoscută astăzi sub denumirea de cetatea Martinuzzi). La 1580, cetatea intră în posesia lui Sigismund Báthory, iar la 1599 - pentru scurtă vreme - sub stăpânirea lui Mihai Viteazul.Câmpean et. all (2004), p.36 După asasinarea lui Mihai, cetatea ajunge în mâinile lui Gheorghe BastaCâmpean et. all (2004), p.48 care - la 1601 - transformă cetatea în cazarmă pentru unitățile germane.
În 1701, este ștearsă din rândul cetăților de război, iar la 20 octombrie 1785 este transformată în închisoare centrală sub denumirea de „Carcer Magni Principatus Transilvaniae”. Între 1857-1860 s-a edificat clădirea principală a închisorii.
Orașul baroc Gherla este singurul oraș din România care a fost construit în secolul al XVIII-lea după un plan prestabilit și a cărui construcție s-a păstrat până în prezent. Faptul că stilul baroc domină se datorează pătrunderii stilului baroc în Transilvania o dată cu fondarea Gherlei de către coloniștii armeniCâmpean et. all (2011), p. 521, veniți din Moldova la inițiativa și cu permisiunea Curții Imperiale de la Viena. Construcțiile înălțate în a doua jumătate a secolului XVIII-lea au fost realizate conform „unor tipare în care elementele de planimetrie locală transilvăneană, dar și cele tipice Austriei superioase sau Boemiei, au primit un adaos decorativ de factură barocă”. La clădirile edificate în secolul al XVIII-lea, ornamentele aparțin stilului baroc „concretizat într-un repertoriu de forme inconfundabil în plastica transilvăneană”, catalogat de istoricul Nicolae Sabău sub genericul „manieră gherleană”. Aici au fost identificate 30 de clădiri din secolul XIX la care se observă influența neoclasicismului.Câmpean et. all (2011), p. 525 Barocul gherlean impresionează și prin ancadramentele de piatră ale ferestrelor (protejate de grilaje de metal, unicate ale feroneriei transilvănene din sec. XVIII-XIX) din fațada principală care dezvăluire „în timpanul frontonului încoronat de o sprânceană de cornișă în acoladă, un repertoriu ornamental alcătuit din scoici bizare, frunze de acant, vrejuri vegetale stilizate, rocaille-uri de diferite mărimi, rozete, inflorescențe, însemne heraldice, capete de ciobănași în relief și medalioane cu figuri antropomorfe”. Elementele decorative ale clădirilor construite de armeni de-a lungul secolelor XVIII și XIX au evoluat de la Renașterea târzie transilvană la baroc. Cele care conservă elemente decorative proprii Renașterii târzii sunt Biserica Solomon și Casa Lászlóffy - prin ancadramentele cu dentricule -, respectiv inscripția bisericii Solomon și casa Daniel - prin ancadramente decorate cu „motive fitomorfe aplatizate în maniera lui Sipos Dávid”.
Alte orașe din Transilvania au suferit de asemenea transformări radicale în secolul al XVIII-lea, fiind marcate profund de stilul baroc, dar în toate aceste cazuri, a fost prezent un fond arhitectural anterior, care a fost doar particularizat sau transformat. În cazul Gherlei, orașul a devenit nou în întregime, fiind dezvoltat pe terenul ce aparținea cândva cetății Gherlei (locul pe care astăzi este situat penitenciarul Gherla) și lângă care se afla vechiul sat românesc. Orașul baroc s-a edificat pe un teren agricol, fără a fi condiționat de nici o altă construcție premergătoare.
Orașul armenesc Armenii au pătruns în Transilvania după ce la sfârșitul secolului al XVII-lea le-a fost permis de principele Mihai Apafi, care a sperat că îi va putea atrage spre protestantism. După acest moment, Gherla apare în documente ca Armenopolis. Cel care a adus un plan prestabilit pentru orașul Gherla a fost episcopul Oxendius Vărzărescu, plan care se presupune că a venit de la Roma.
Elementele care dau valoare zonei de rezervație, care coincide cu piața centrală, sunt, pe lângă valoarea imobilelor, parcelarea, ritmul, modul de ocupare a terenului, prospectul și fronturile străzilor.
Datorită expansiunii Imperiului Habsburgic care promova și se sprijinea pe catolicism, în secolul al XVIII-lea au apărut două programe noi de arhitectură: biserica și mănăstirea. Prima biserică ridicată de armeni este Biserica Solomon, aflată pe strada Cloșca. O altă biserică importantă a Gherlei este biserica armeano-catolică Sfânta Treime, a cărei construcție lasă să se vadă că face parte dintr-un plan prestabilit pentru zona pieței centrale. Mănăstirea franciscană, aflată pe strada Bobâlna, a fost construită după o donație făcută de primarul Gherlei, Victor Daniel, care a dăruit franciscanilor în anul 1742 lotul pentru construirea unei biserici.
În ceea ce privește problema clădirilor de interes public, printre cele mai importante se numără primăria veche, situată în Piața Libertății de astăzi, clădire care a fost demolată în 1893. Noua primărie care funcționează și astăzi, a fost construită în colțul pieței, în manieră eclectică, edificiul distonând față de atmosfera barocă a pieței. O altă clădire reprezentativă a stilului baroc a fost reprezentată de Galeriile Comerciale așezate în fața bisericii Sf. Treime, care au fost demolate în 1962 la intervenția primarului de atunci, fără a exista un plan de sistematizare.
Dezvoltarea Armenopolisului și concentrarea a unei largi populații armenești în zonă (43,4% din cei 5.287 de locuitori ai Gherlei anului 1850) a dus la o dezvoltarea a comerțului și meșteșugurilor (covoare orientale, prelucrarea pieilor).
Descoperiri arheologice La sud-est de oraș, pe o terasă a dealului "Șapte cruci", la locul numit "Pietriș", au fost descoperite urmele unei așezări cu mai niveluri de locuire din neolitic, epocile bronzului, fierului, respectiv din epoca romană. Nivelurile arheologice sunt cuprinse într-un strat de 0,70m grosime. Repertoriul, alcătuit din vetre, ceramică, piese litice, securi, figurine, monede etc. au fost datate, catalogate și conservate de către E. Orosz.
La sud de oraș, pe terasă deasupra șesului "Sf. Anton", la Ferma Perint, lângă drumul vechi ce duce spre Săcălaia a fost descoperită o statuetă-menhir din piatră, înaltă de 0,57 m, reproducând o figură umană, din epoca bronzului.
La "Perii pădureți", sub Baia "Chira", a fost descoperit un topor din piatră din epoca neoliticului. De asemenea, la confluența pârâului Fizeș cu Someșul Mic, a fost descoperit tot un topor din neolitic.
Lângă podul Someșului au fost descoperite fragmente de ceramică, un topor și un corn de cerb, toate din neolitic.
La nord de oraș, pe o terasă a Someșului Mic, înaltă de 21 m, numită "Luncă". Descoperiri: așezare - Așezarea se întinde pe o suprafață de circa 14.000 m2.; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu ceramică; datare repertoriu: La Tene; MAC ceramică - între care și fragmente de terra sigillata; datare repertoriu: epoca romană, MAC piese litice - unelte din piatră șlefuită, un nucleu, lame și așchii din obsidian; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC râșniță - mai multe piese; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC ceramică - fragmente; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC faună - oase de animale domestice, între care oase de cal; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC