Ialoveni

Ialoveni este un oraș în partea centrală a Republicii Moldova, reședință a Regiunii de Dezvoltare Centru și a raionului omonim. Orașul este situat în suburbia Chișinăului, la distanță de capitală.

Etimologie Denumirea actuală a localității a fost atestată în 1639, cu forma Iloveni. Termenul „ilovenii” este numele comun al „descendenților unui strămoș comun Ilovan” sau „comunitatea de oameni stabiliți pe moșia (în satul) lui Ilovan”. Documentele vechi menționează antroponimele asemănătoare: Ilovan, vornic de Ilova (1678), Ilovan, păcurar din Călărași (1774), Sava Ilovan, răzeș din Iloveni (1827).Eremia, Anatol. Considerații privind toponimia localităților urbane din Basarabia. In: Anuar de Lingvistica si Istorie Literara, 2023, vol. 63, pp. 85-96. ISSN 1220-4919. DOI:https://doi.org/10.59277/ALIL.2023.05

Există ipoteza precum numele localității se tragă de la cuvântul „ialovița”, de proveniență sârbo-croată, având sensul de pământ înțelenit.

Simboluri Stema și drapelul orașului Ialoveni a fost aprobate de Consiliul orășenesc la ședința din 27 martie 2002 și la Comisia Națională de Heraldică a Republicii Moldova. Autorul simbolicii localității este dr. Silviu Andrieș-Tabac; pictor – Veaceslav Racov.Decretul Președintelui nr.2119-VII din 10.06.2016.Decizia Comisiei Naționale de Heraldică nr.324-IV.01 din 25.03.2015.

Stema: În câmp fasciat în burele ondulate, roşu-vişiniu şi argint alternându-se, o cupă de vin de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de aur cu trei turnuri.

Drapelul orașului Ialoveni reprezintă o pânză dreptunghiulară (2:3) vișinie, purtând șapte brâie ondulate albe (1/15 h fiecare).

Geografie thumb|left|Reciful Ialoveni, situat la sud de oraș. Ialoveni se află la o depărtare de 35 km de râul Nistru și 10 km de municipiul Chișinău, capitala Republicii Moldova. Se învecinează cu localitățile Costești, Mileștii Mici, Piatra Albă, Dănceni, Sociteni, Durlești și orașul Codru.

Suprafața fondului funciar al satului este de 3.165 ha, dintre care suprafața teritoriilor agricole constituie 1.678 ha, inclusiv terenuri arabile 1.246 ha, podgorii 401 ha și pășuni 202 ha. Resursele acvatice ale satuluii sunt formate de râul Ișnovăț și 2 iazuri cu o suprafață totală de 18 ha.

Relieful localității s-a format după regresiunea Mării Sarmatice, dispărute în urmă cu circa 5 milioane de ani. El este variat: șesuri alternând cu coline, văi cu râpe, povârnișuri, platouri. Valea cea mai mare aparține râului Ișnovăț, care traversează orașul în direcția de la nord-vest spre sud-vest. Dealul Comarnic, care se află în partea de sud-vest a localității, este cel mai înalt din împrejurimi – 190 m.d.m. Lângă oraș, pe drum spre satul Costești, pe malul stâng al râului Ișnovăț, este amplasat reciful Ialoveni, arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.

Clima în zona localității Ialoveni este temperat-continentală, caracterizându-se prin veri calde și lungi (temperatura medie în iulie – 20-30 °C) cu cantități scăzute de precipitații, iernile cu temperatura medie în ianuarie –5,5 °C.

Istorie Originea orașului își face obârșia din secole străvechi. Descoperirile arheologice demonstrează că în sec. III-IV e.n. pe teritoriul actualei localități existau așezări omenești datând din epoca antică târzie, făcând parte din cultura Sântana de Mureș-Cerneahov. Se presupune, că sub presiunea barbarilor, așezările autohtonilor au fost părăsite, ca mai târziu oamenii să se reîntoarcă. În cadrul cercetărilor arheologice întreprinse în contextul efectuării periegezei s-au descoperit în raza actualei localități 3 așezări cu vestigii arheologice datând din perioada secolelor XV-XVIII.

Atestare Dintr-o copie de pe un ispisoc sârbesc aflăm despre satele din zona Cheilor Ișnovățului și anume:Sava, Aurel V. Documente privitoare La târgul și ținutul Lăpușnei. București: Fundația Regelui Carol I, 1937, p. 4.Documente privind istoria României. A, Moldova. Veacul XVI. Volumul I (1501-1550). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1953, p. 288.

Denumirea de „Ialoveni” a localității apare mult mai târziu, prima pomenire fiind găsită într-un document de vânzare datat cu 16 aprilie 1639 și într-un alt document din 9 septembrie 1643.

În componența Țării Moldovei Evoluția administrativ-teritorială începe în 1566, când Moldova feudală a fost pentru prima dată împărțită în ținuturi, iar începând cu secolul XIX – în județe. Recensământul din anul 1774 a înregistrat 20 de ținuturi, localitatea Ialoveni făcând parte din ținutul Orhei-Lăpușna.

În anul 1803, în satul Ialoveni din ocolul Botnei, ținutul Orhei, erau 88 gospodării care plăteau birul anul în valoare de 2304 lei.Condica liuzilor pe 1803. In: Uricariul. VII. Iași, 1886, p. 261.

Ocupația țaristă Pe parcursul anilor 1812-1917 satul Ialoveni, ca și întreaga Basarabie, se află sub stăpânirea Rusiei țariste. Satul Ialoveni se afla pe atunci în componența ținutului Chișinău. În această perioadă la 14 octombrie 1819, protopopul Ioan din Buiucani, sfințește noua biserică de piatră a satului, cu hramul Sf. Paraschiva.

În 1902, Satul Ialoveni (sau Cheila) avea 389 case, cu o populație de 2100 suflete locuitori răzeși, care posedă la Cheilă, 961 desetine pământ, la Bezdiceni, corpuri de moșie numite Voscan și Cristi, în întindere de 406 desetine; la Sorițeni 230 desetine; la Ialoveni (Cheila), 683 desetine; iar nobilul V. Scordelii are tot aci, la Cheila, 15 desetine pământ și Albeni (corp din Ialoveni), Ion Popa are 207 desetine. Satul are o școală cu o clasă, unde se învață numai rusește.Zamfir C. Arbore. Dicționarele geografice ale provinciilor române în afară de regat. Vol. 1: Dicționarul geografic al Basarabiei. Ediția I, văzut, îndreptat și aprobat de comitetul de redacție Grigore Tocilescu, Iannescu și Gion. București: Atelierele grafice I.V. Socecu, 1904, p. 131.

Administrația românească La 27 martie 1918 Sfatul Țării votează unirea Basarabiei cu România. În câteva zile fost creată plasa Costești, cu reședința la Ialoveni, în cadrul județului Chișinău.Decretul privind instituirea conducerii serviciilor publice în Basarabia nr. 852 din 9 aprilie 1918.

Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului din 1922 notează în satul Ialoveni 800 gospodării de naționalitate români. Serviciul sacru la Biserica „Sf. Parascheva” era îndeplinit de paroh preot Gheorghe Erhan, pe atunci de 29 ani, pe loc din 1918 și preotul Mihail Lupașcu, de 25 ani, pe loc din 1921. Cântăreți la biserică erau Nicolae Madan, de 56 ani, în serviciu pe loc din 1919 și Iacov Bivol, de 34 ani, pe loc din 1920.Tomescu, C. N. (alcăt.). Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului (Basarabia). Chișinău: Tipografie Eparhială, 1922, p. 78.

Populația Ialovenilor în anul 1924 a fost estimată la 2180 locuitori. De asemenea, funcționau primărie, primarul comunei fiind Costache Catanu și notar Alexandru Mâșcov, reședință de plasă, post de poliție, poștă de cai (12 cai 3 trăsuri), stație telefonică, judecătorie rurală de ocol, circumscripție de percepție fiscal. Printre repere geografice, Dicționarul statistic al Basarabiei publicat în 1923, indică pentru Ialoveni (sau Cheile) dealul Comarnic și valea râului Isnovăț.

În domeniul educației activau 2 școli primare mixte, pentru fete și băieți, unde profesau învățătorii E-tru Moisev, Ioan Aluneanu, Napoleon Scarlat și învățătoare Natalia Piontovscaia. La biserica din sat preot paroh a fost Ioan Bivol. Servicii medicale au fost prestate infirmeria rurală, unde lucrau un medic de plasă și o moașă de circumscripție.

Activitățile economice au fost reprezentate 3 băcănii, 3 cârciumi,1 birt (mic restaurant), 2 măcelării, 2 tâmplării, carieră de piatră, 2 mori cu aburi și 2 mori de vânt, 3 grădini de zarzavat. În sfera financiară activa Banca de Credit Mărunt Ialoveni și Agenția Băncii Județului Chișinău. Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău: Tipografia societății anonime " Glasul Poporului", 1923, p. 240, 241.Anuarul „Socec” al României-Mari = "Socec" Annuary of the Great-Roumania. Volume II, (Provincia), Basarabia. București: Editura "Socec & Co." Soc. Anon, p. 109, 110.

La recensământul general al populației din 1930, la Ialoveni au fost înregistrați 3650, inclusiv 1822 bărbați și 1828 femei, și 805 gospodării.Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930. Volumul I: Sex, stare civilă, grupe de vârstă, gospodării, infirmități, populația flotantă. București: Editura Institutului Național de Statistică, 1938, pp. 136, 660. Din punct de vedere etnic, populația era dominată de români - 3621 persoane, urmați de 1 german, 17 ruși și 11 evrei. În calitate de limbă maternă 3630 de locuitori au indicat limba română, limba idiș - 1 persoană, limba rusă - 8 persoane și alte limbi - 11 persoane.Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Volumul II: Neam, Limbă Maternă, Religie. Partea 1: Neam, limbă maternă. București: Editura Institutului Național de Statistică, 1938, pp. 270, 271. Gradul de alfabetizare era de 33,8% sau 941 peroane știutori de carte, inclusiv 13 locuitori dețineau studii universitare.Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Volumul III: Știința de carte. București: Editura Institutului Național de Statistică, 1938, p, 281.

Economia locală din perioada interbelică a avea un caracter agricol. Mari deținători de terenuri agricole erau Dumitru Bivol care prelucra 56 ha de teren arabil și 1 ha de viță de vie, Teodor Erhau cu 50 ha de teren arabil și 6 ha vie, Murzin Vasile 33 ha vie. Aveau grădini de legume Andrei Sănduță, Andrei Cojocaru, Pavel Cojocaru și Aftemi Isaia. Cerealele erau prelucrate la moara cu motor al lui Alexandru Lange.

În sectorul comerțului activau 5 băcănii (administrate de Dumitru Bogos, Nicolai Secrieru, Gh. Sănduța, Cofman Lupu, Haim Livșin), 4 cârciumi (Spiridon Budeanu, Ioan Toma, Grigore Mantea, Constantin Vâlcu) și 2 măcelării (Atanase Luca, Costache Romanciuc). Diverse servicii pentru populație erau oferite de 3 cizmari (Gheorghe Boldurat, Andrei Braga, Ion Ciobotaru, Gheorghe Pătrașcu), 2 dogari (Ion Caracuianu, Teodor Caracuianu), 4 fierari (Ion Coca, Dumitru Codreanu, Gheorghe Marin, Nicolae Panait), 1 frânghier (Croitoru Ion), 5 rotari (Ștefan Sicrier, Costache Ștefanucă, Simion Toma, Ștefan Toma, Leginschi Gheorghe, Ichim Colț, Isaia Colț), 3 sobari (Petre Bragă, Vasile Hulub, Gheorghe Plămădeală) și 3 zidari (Vasile Bogos, Grigore Ștefănucă, Petre Vasiliță). Banca „Lumina” și Cooperativa de Credit „Eternitatea” prestau servicii în domeniul financiar. În apropierea satului funcționa o carieră din care se extrăgea calcar pentru construcții.Anuarul României pentru comerț, industrie, meserii și agricultură. București: Rudolf Mosse S.A. 1928, p. 755. Funcționa o agenție de poștă, telegraf și oficiu telefonic.Enciclopedia României. Volumul II: Țara Românească. București: Imprimeria Națională, 1938, p. 267.

La infirmeria din Ialoveni activau medicul Maria Țurcan și moașa D. Călugăr.

Perioada sovietică În timpul regimului sovietic, teritoriul Moldovei deseori era supus împărțirii în diferite subunități teritoriale. Din august 1944 până la 24 februarie 1956 satul Ialoveni se afla în componența raionului Chișinău. Apoi județele au fost lichidate, raionul Chișinău a fost desființat și Ialoveni a fost inclus în raionul Kotovsk, în componența căruia s-a aflat până la finele anului 1962. Iar la 2 ianuarie 1963 a fost inclus în componența raionului Anenii Noi, în următorul an – 1964 – în raionul Strășeni.