Constituția din 1952 a fost a doua constituție a guvernării comuniste din România.
Constituția din 1952 a subordonat statul partidului, a introdus sistemul totalitar, și a pus la dispoziția Partidului Muncitoresc Român (PMR) noi mijloace de a duce lupta de clasă. Per total, între principiile ocrotite de Constituție și realitatea politică a Republicii Populare Române se afla o mare discrepanță, în special în ceea ce privește depturile fundamentale ale cetățenilor.Cioroianu, p. 104
Context Pluripartismul aparent de la alegerile MAN din 1948 a fost între timp înlocuit de un partid unic (Partidul Muncitoresc Român).
Constituția a fost aprobată de MAN la 24 septembrie 1952 și a fost promulgată în aceeași zi de Președintelui Prezidiului MAN, dr. Petru Groza și secretarul Prezidiului MAN, Marin Florea Ionescu.
thumb| Președintele Prezidiumul MAN Petru Groza și secretarul general al PMR și prim-ministrul Gheorghe Gheorghiu-Dej își exprimă voturile în favoarea Constituției din 1952.
Statul este subordonat partidului Cuvântul „partid” nu apare în nici o constituție anterioară a României. În Constituția din 1952 statul este subordonat partidului:
PMR reprezintă doar o parte din cetățeni, pe cei care aparțin clasei muncitoare (lucrătorii în intreprinderi), „aliați” cu alte „pături de oameni ai muncii” (de exemplu, „țărănimea muncitoare”). Articolul 86.
Însăși constituția, document fondator al statului, doar
devenind platformă de partid și exponent al unei ideologii În mod normal, o constituție se referă numai la cadrul legal în care toți cetățenii (după introducerea votului universal) decid ce este mai bine de făcut (autoritatea legislativă), ce este just (juridică) și cum este organizată autoritatea executivă.
Partidul Muncitoresc Român, subordonat ideologic Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, aduce statul cu el în aceeași relație. S-a considerat necesară adăugarea în constituție a unui capitol introductiv, în care cetățenilor români li se aducea aminte de “…glorioasa Armata Sovietică …” și de “prietenia și alianța cu marea Uniune Sovietică, sprijinul și ajutorul ei dezinteresat și frățesc”. Capitolul introductiv.
Este înlăturată posibililtatea ca o cincime din deputații MAN să inițieze orice lege Articolul 55. , reducând capacitatea adunării de a acționa independent. MAN, deși nominal forul suprem în stat, are un rol pasiv, de aprobare a unor proiecte de legi, după dezbateri limitate.
Sunt create condițiile statului totalitar Este introdus un nou concept, numit „orânduirea de stat”, care cuprindea activități directe ale statului în domenii economice, sociale, și culturale, precum și o luptă internă
Partidul furnizează ideologia, statul totalitar o impune:
Naționalizarea este extinsă la tipografii, cinematografe, teatre, Cooperative Agricole de Producție, „Stațiuni de Mașini și Tractoare", înterprinderi, fonduri de locuințe Articolul 7. , este declarată dorința de îngrădire a activității întreprinderilor particulare nenaționalizate Articolul 11. , iar comerțul exterior devine monopol de stat Articolul 14. .
Drepturi și libertăți individuale sunt înlocuite cu vagi drepturi colective (ale unor organizații, asociații, „mase” de oameni, etc.)
Sistemul judiciar devine instrument al luptei de clasă Sistemul judiciar era necesar guvernării comuniste pentru a da impresia de legalitate nedreptăților comise în numele „luptei de clasă”. Dar judecătorii nu mai au voie sa ignore sau să interpreteze o lege pe care o consideră nedreaptă. Ei trebuie sa o aplice întocmai cum a fost aprobată de MAN.
Articolului 93 în Constituția din 1948 prevedea „Judecătorii de orice grad se supun în exercitarea atribuțiilor lor numai legii și aplică legile egal față de toți cetățenii.” Acum nu li se mai recunoaște tuturor cetățenilor dreptul de a fi egali în fața legii:
Doar „oamenii muncii” au drepturi egale.
Subminarea autorității executive (prin guvernul Groza din 1945), legislative (prin înlocuirea parlamentului cu MAN în 1948) și judiciare (în Constituția din 1952) completează transferul puteriilor în stat în subordinea ideologiei de partid.
Note
Bibliografie Cioroianu, A; Pe umerii lui Marx: o introducere în istoria comunismului românesc, București, Editura Curtea Veche, 2007.
Categorie:1952 în România Categorie:Constituțiile României Categorie:Constituții abrogate