Petre Roman (n. 22 iulie 1946, București) este un politician român, inginer și profesor universitar. A fost cel de-al 53-lea prim-ministru al României între 1989 și 1991. A fost ales parlamentar pe listele FSN, PD și PNL.
Biografie Origine, familie Tatăl său a fost Valter Roman (născut Ernst sau Ernő Neulander, originar din Transilvania și de origine evreiască Upheaval in the East - Leadership - An Aristocrat Among the Revolutionaries - NYTimes.com), un lider comunist, activ în războiul civil din Spania. Bunicul său pe linie paternă provenea dintr-o familie hasidică stabilită la Oradea.[http://tismaneanu.wordpress.com/2011/09/04/dialectical-insomnias-o-povestire-despre-walter-roman V.Tismăneanu „Dialectical Insomnias” 2004 Mama sa, Hortensia VallejoPucho, el primo cántabro del primer ministro de Rumanía. eldiariomontanes.es, activistă comunistă, a fost originară dintr-o familie catolică spaniolo-bască.P. Roman, „Libertatea ca datorie”, 1994.
Are un frate, Raúl, și două surori, Mirella și Carmen.Roman llega hoy a Madrid para impulsar las relaciones entre España y Rumanía | Edición impresa | EL PAÍS
Petre Roman a fost căsătorit cu Mioara Georgescu-Roman cu care are o fiică, Oana Roman. A divorțat în februarie 2007 și apoi s-a recăsătorit cu Silvia Chifiriuc-Roman, cu care are un băiat, Petrus.
Educație, studii A urmat studiile medii la Liceul „Dr. Petru Groza”, actualmente liceul de Informatică din București. În anul 1963 a fost admis la Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic din București, pe care a absolvit-o în 1968 ca șef de promoție la secția Centrale Hidroelectrice. I-a avut ca profesori și mentori științifici pe academicianul Dumitru Dumitrescu, profesorul Dorin Pavel și profesorul Alexandru Diacon. Efectuează un stagiu de practică de inginerie la șantierul hidroenergetic și de navigație „Porțile de Fier”.
În 1970 reușește la concursul pentru obținerea unei burse de studii de doctorat, în Franța, la Universitatea "Paul Sabatier" din Toulouse. În 1971 obține masterul "Diplome d'Etudes Approfondies” și susține, în martie 1974, teza de doctorat la Institutul Mecanica Fluidelor din Toulouse, cu tema « Aerarea naturală a curgerilor cu suprafață liberă » și obține titlul de „doctor în științe”.
Devine prin concurs cadru didactic la trei universități din Toulouse (Școala Superioară de Aeronautică, Școala Superioară de Electronică, Informatică și Hidraulică și Universitatea “Paul Sabatier”, prin decret al Ministrului Educației din Franța).
Activitate profesională și titluri academice Până la Revoluția din Decembrie 1989 Petre Roman era cunoscut pentru cariera sa universitară și ca specialist în fizica fluidelor și poluarea mediului. În 1968 devine asistent la Facultatea de Energetică de la Institutul Politehnic București iar în 1976 obține titlul de șef de lucrări, apoi conferențiar.
În 1985 i se încredințează conducerea Catedrei de Hidraulică și Mașini Hidraulice de la Facultatea de Energetică. În această calitate se preocupă de înființarea unor noi laboratoare de cercetare și conduce studii privind fenomenele de amestec din cursurile de apă a poluanților descărcați din apele industriale pe tot cursul românesc al Dunării, de la Baziaș la Sfântul Gheorghe. Aceste studii au permis determinarea mai exactă a calității apelor Dunării și, îndeosebi, a evoluției în timp a acumulării de substanțe poluante. A condus cercetări și a realizat o instalație pilot pentru transportul hidraulic al minereului și sterilului cu aplicații în industria minieră. Din 1990 este profesor universitar iar în aprilie 2000 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Chișinău, Republica MoldovaAurel; Marinciuc, Universitatea Tehnică a Moldovei, 1964-2004, Chișinău, ed. Museum, 2004. Este membru al Asociației Internaționale de Cercetări Hidraulice (IAHR).
Activitate științifică înainte de 22 decembrie 1989 A publicat peste o sută de lucrări științifice (articole, note, memorii, rapoarte și cărți) în edituri și reviste de specialitate, la congrese și alte manifestări științifice, în țară și străinătate. Unele dintre acestea își păstrează validitatea științifică cum ar fi cele privitoare la studiul efectelor descărcării apelor calde de la CNE Cernavoda, modele de simulare a turbulenței cu aplicații în predicția jeturilor poluante și a auto-curățirii magistralelor de canalizare urbană, modele de prognoză a undelor de viitură.
Activitatea politică Prim-ministru (1989-1991) thumb|325px|Dumitru Mazilu, Ion Iliescu și Petre Roman (de la stânga la dreapta), liderii de facto ai CFSN (23 decembrie 1989) În 27 decembrie 1989 CFSN îl numește Prim Ministru al Guvernului Provizoriu iar apoi, după alegerile din mai 1990, este desemnat de președintele Ion Iliescu și votat de Parlament ca Prim Ministru al României, funcție pe care o deține până în octombrie 1991. La 29 iunie 1990, Petre Roman este ales Prim-ministru de către primul Parlament liber ales al României post-comuniste iar programul de guvernare a fost aprobat fără niciun vot împotrivă. De menționat că programul a fost elaborat pe baza « Schiței privind strategia înfăptuirii economiei de piață în România » elaborată de peste 1200 specialiști din toate domeniile din țara noastră și contribuția a circa 400 de specialiști din străinătate, în coordonarea acad. prof. Tudorel Postolache.
În cursul mandatului său de după 29 iunie 1990, ca Prim-Ministru, au fost adoptate, din inițiativa Guvernului, peste 100 de legi incluzând un pachet ce stabilea mecanismele economiei de piață în România precum și bazele instituțiilor democratice și ale statului de drept. Între acestea: Legea privind transformarea întreprinderilor de stat în societăți comerciale, Legea privind concurența neloială, Legea salarizării, Legea fondului funciar (care a refăcut proprietatea privată pe circa 82% din totalul suprafeței agricole), Legea privind regimul investițiilor străine, Legea privind societățile agricole și alte forme de asociație în agricultură, Legea privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, Legea privind angajarea salariaților în funcție de competență și au fost emise hotărâri de guvern privind stimularea activității agenților economici privați, informatizarea societății românești, liberalizarea prețurilor și a tarifelor. În august 1991 a fost adoptată Legea nr.58 privind privatizarea întreprinderilor comerciale cu capital de stat, lege care la momentul respectiv era considerată cea mai performantă pe ansamblul fostelor țări socialiste.
Guvernele conduse de Petre Roman au adoptat o serie de acte normative cu caracter social larg între care: vânzarea către populație a locuințelor construite din fondurile statului (peste 80% din cetățenii chiriași la stat devin proprietari), acordarea de credite tinerilor căsătoriți pentru construirea de locuințe, măsuri privind restituirea părților sociale depuse de salariați la unitățile economice de stat, măsuri privind electrificarea tuturor localităților țării, măsuri de îmbunătățire a activității de ocrotire, instruire și recuperare a copiilor și tinerilor handicapați și a celor orfani, modernizarea de drumuri și construirea de autostrăzi, alimentări cu apă și gaze naturale, electrificare. De asemenea, a promovat Legea creditului agricol (blocată ulterior) ca parte a unui pachet legislativ destinat agriculturii (Legea fondului funciar-adoptată cu modificări, Legea privind organizarea întreprinderilor agricole ca societăți comerciale - adoptată în 1991, Legea cadastrului agricol, Legea Agenției pentru dezvoltarea și amenajarea rurală, neadoptate de Parlament).
În ianuarie 1990 Petre Roman lansează conceptul de retehnologizare, cu referire la obiectivele industriale din perioada comunistă, iar referirile sale la acele construcții ce se dovedeau neviabile productiv, ca “fiare noi cu valoare de fiare vechi”, vor fi preluate deformat și tendențios de adversarii politici, prin folosirea sintagmei “morman de fiare vechi”.
Reformele guvernelor Petre Roman La 18 octombrie 1990 prezintă în Parlament Raportul privind stadiul aplicării reformei economice și necesitatea accelerării acesteia: “Am atins pragul de la care nu mai avem alternativă, trebuie să operăm cu reforma, nu doar să afirmăm că este necesară.” În octombrie 1990 nivelul de trai indică valori dintre cele mai ridicate din acest deceniu, cu 12% mai mult decât în 1989.
Prima decizie mai radicală a cabinetului Roman s-a pus în aplicare la 1 noiembrie 1990, și viza liberalizarea prețurilor pentru un număr important de bunuri de consum. A doua etapă a liberalizării prețurilor, cu excepția celor la energie, pâine și lapte, este realizată la 1 aprilie 1991.
În ciuda criticilor vehemente din zona conservatoare a puterii politice a vremii, pe motive de „liberalism”, își susține viziunea reformatoare și în „Raportul asupra stadiului reformei și programul de guvernare pe 1991” prezentat în Parlament la 26 februarie 1991. În Raport, Petre Roman enumeră clar barierele reformei: centralizare prea mare, corupție la nivel înalt, mentalități comuniste învechite, accentuând încă o dată necesitatea accelerării ritmului reformei economice.
În martie 1991 Guvernul Roman reușește să stabilească Acordul stand-by cu FMI, prin care se puneau bazele unei politici macroeconomice sănătoase pentru România. În ianuarie 1991, la Consiliul Europei, după o serie de reacții negative în cadrul forumului european cu privire la mersul democrației în România, face față cu succes tirurilor încrucișate de întrebări astfel că, la 1 februarie 1991, Biroul Lărgit al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei ia hotărârea să acorde României statutul de invitat special.
În plan extern, ca Prim-ministru, Petre Roman s-a manifestat cu claritate pentru strângerea legăturilor României cu țările din spațiul Euro-Atlantic. În iunie 1990 a transmis Secretarului general al NATO solicitarea de a stabili relații directe cu România și de a agrea acreditarea unui ambasador român pe lângă Comandamentul general al NATO. La 22 octombrie 1990 semnează Acordul comercial și de cooperare economică dintre România și CEE. La 23 octombrie 1990, la sediul NATO din Bruxelles, exprimă poziția conform căreia Tratatul de la Varșovia nu mai este o structură oportună. Prin intervenția sa, este blocată ratificarea Tratatului României cu URSS semnat de președintele României la Moscova la 5 aprilie 1991, tratat care conținea prevederi ambigue privind angajamentele de securitate ale României.
Cea mai puternică reacție la reforma economică inițiată de guvernul Roman s-a produs prin „mineriada” din septembrie 1991. În ciuda înțelegerii dintre sindicatele minerilor și Guvern, minerii vin la București, cerând demisia guvernului Roman și a președintelui Iliescu. Sub presiunile violente ale minerilor, Petre Roman și-a pus la dispoziție mandatul pentru găsirea unei soluții politice a crizei împreună cu președintele Ion Iliescu. Adversarii politici ai lui Petre Roman, în special din zona legată de structurile nostalgic-socialiste, au declarat imediat faptul împlinit, anunțând demisia Guvernului.
Consecințele acestei noi „mineriade” au fost extrem de serioase: deschiderea pieței interbancare, convertibilitatea monedei naționale și unificarea ratei de schimb, programate de Guvern pentru 27 septembrie 1991, au fost abandonate; colaborările cu FMI, BERD, Comunitatea Europeană, Consiliul Europei și GATT au fost înghețate.
Concluzia lui Petre Roman după înlăturarea sa de la guvernare prin mineriada din septembrie 1991 este exprimată în declarația din octombrie 1991: „Nu mă consider un învins. Am pus la dispoziția președintelui mandatul meu pentru o soluție politică. Prin ceea ce fac în continuare, vom încerca să stopăm capacitatea forțelor conservatoare de a opri sau încetini reforma.” Ulterior avea să afle că, în septembrie 1991, înainte de mineriadă, încrederea populației în Guvernul Roman era de 57%.