George (Gheorghe) Fotino () a fost un jurist și istoric român, membru corespondent al Academiei Române. A luptat în Primul Război Mondial și a fost decorat cu Ordinul Virtutea Militară, pentru meritele din bătălia de la Mărășești.
Educație și carieră După ce a terminat studiile liceale la Craiova și București, a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București.
A fost profesor de istorie a dreptului românesc la Universitatea din București și decan al Facultății de Drept. Între 1964-1969, a fost cercetător principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”.
Ca istoric s-a interesat foarte mult de familia Goleștilor și are meritul de a fi descoperit și publicat documente privitoare la această familie: Din vremea renașterii naționale a Țării Românești. Boierii Golești - 4 volume. La înființarea Așezământului cultural „Ion I.C. Brătianu” (1928), a fost numit director al bibliotecii instituției.Jurcă, Chira. „Așezământul cultural Ion I.C. Brătianu”, p. 139. Muzeul Național XI, 1999 Tot el este cel care în 1940 a început restaurarea reședinței Goleștilor și a pus bazele Muzeului Viticulturii și Pomiculturii din Golești, județul Argeș.Potra, George. „Goleștii - mozaic documentar”, în revista Museum, vol. III, Imprimeria Sibiu, 1980, p. 156
A fost membru al Societății pentru Istoria Dreptului din Paris începând cu anul 1930. Pentru activitatea sa de promovare a legăturilor româno-franceze a primit din partea statului francez titlul de Ofițer al Legiunii de Onoare franceze.
George Fotino a fost atras de cultură clasică și s-a specializat în limba greacă. A tradus tragediile lui Sofocle: Aias, Electra, Filoctet, Oedip la Colonos, Antigona.
George Fotino a fost Ministru al Cooperației în Guvernul Sănătescu (4 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944)Neagoe, Stelian. Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1995, Editura Machiavelli, București, 1995 și în Guvernul Rădescu (4 decembrie 1944 - 28 februarie 1945).Balint, Nicolae, „George Fotino sau o necesară restitutio în integrum”, în Revista Curentul Juridic, 2006 În perioada 1949 - 1956 a fost deținut politic.
În 1945, Academia Română l-a ales membru corespondent. Din motive politice, i-a fost retras acest titlu în timpul regimului comunist.Roșca, Nuțu. Închisoarea elitei românești. Compendiu, Aska Grafika, Sighetu Marmației, 2006
A decedat la 28 iunie 1969 la București și în iulie 1990 a fost reprimit post-mortem, ca un gest reparatoriu, în rândurile membrilor corespondenți ai Academiei Române.
Opera A lăsat în urma sa lucrări valoroase despre vechiul drept consuetudinar românesc, pe care prin cercetările sale a încercat să-l reconstituie, dar și despre instituția moștenirii în vechiul drept românesc.
Încercări de vechi drept românesc. Obiceiuri la fixarea hotarelor (1925); Contribuțiuni la studiul regimului succesoral în vechiul drept consuetudinar românesc (1927); Din vremea renașterii naționale a Țării Românești. Boierii Golești (4 volume, 1939); Statele Unite ale Americii și Principatele Unite (1964); Relațiile diplomatice ale României cu Statele Unite ale Americii de Nord în anii 1859 - 1918 (1967).
Note
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – F
Categorie:Nașteri în 1896 Categorie:Nașteri pe 31 iulie Categorie:Decese în 1969 Categorie:Decese pe 28 iunie Categorie:Juriști români Categorie:Istorici români Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Militari români în Primul Război Mondial Categorie:Bucureșteni Categorie:Craioveni