Bila, sau fierea, este un fluid digestiv de culoarea galben-verzuie, cu gust amar și caracter alcalin, secretat de ficat și depozitat în vezica biliară. Acesta este evacuat în duoden în timpul digestiei, ajutând la digerarea grăsimilor în intestinul subțire
250px|thumb|right|Sistemul biliar, prin care circulă bila
Funcții fiziologice Bila ajută la emulsionarea grăsimilor. Anionii sării biliare sunt hidrofili pe o parte și hidrofobi pe cealaltă; astfel ea are tendința să se alăture grăsimilor și să formeze micele, cu partea hidrofobică înspre grăsimi și cu cea hidrofilică în cealaltă parte. Părțile hidrofilice sunt încărcate negativ, aceasta nepermițând grăsimii să se cupleze, creând particule de grăsime mai mari. Normal, micelele formate în duoden au o dimensiune de 14–33 μm.
Precum bila mărește absorția lipidelor, ea ajută și la extragerea substanțelor solubile în grăsime, ca vitaminele D, E, K și A. În afară de funcția sa în digestie, bila reprezintă modul de excreție a bilirubinei, produsă de celulele roșii reciclate de ficat.
Bila este alcalină, având și funcția de a neutraliza acidul în plus al stomacului înainte de a trece în duoden, prima parte a intestinului subțire. Sărurile biliare sunt bactericide, eliminând potențialii microbi din mâncare.
Sărurile biliare au rol în: reducerea tensiunii superficiale a lipidelor, emulsionarea grăsimilor, adică fragmentarea acestora în picături fine, favorizarea acțiunii lipazelor pancreatice și a celor intestinale.
Compoziția Principalele componente ale bilei sunt sintetizate în ficat. Sistemul biliar are o anatomie variabilă. Bila este compusă din: apă: 95-97% săruri biliare: 0.8-1.5% fosfolipide (în principal lectină): 0.2-0.6% colesterol: 0.1-0.3% Pigmenți biliari (bilirubină): 0.05-0.3% proteine: 0.3% electroliți (Na⁺, K⁺, Ca²⁺, Cl⁻, HCO₃⁻): 1%
Anatomie
Producerea bilei Bila este produsă în ficat, de către celulele-hepatice. Procesul de formare începe prin secreția componentelor bilei în canaliculele biliare, canale situate între hepatocitele vecine.
Sistemul biliar Apoi, bila este transportată prin căile biliare intrahepatice și extrahepatice către vezica biliară sau direct către duoden.
Sărurile biliare sunt formate din colesterol printr-o serie de reacții enzimatice și reprezintă componenta esențială pentru digestia lipidelor. Bilirubina, pigmentul care conferă bilei culoarea galben-verzuie, provine din degradarea hemoglobinei rezultate în urma distrugerii eritrocitelor îmbătrânite. Colesterolul, fosfolipidele și alte substanțe sunt, de asemenea, secretate de hepatocite în compoziția bilei.
După ce este produsă, bila ajunge în vezica biliară, unde poate fi stocată și concentrată prin reabsorbția unei părți din apă și electroliți.
În timpul digestiei, în special după consumul de alimente bogate în grăsimi, hormonul colecistokinină (CCK) determină contracția vezicii biliare și eliberarea bilei în duoden, unde aceasta participă la digestia și absorbția lipidelor.
Organismul unui adult produce în mod normal aproximativ 500–1000 mL de bilă pe zi, cantitatea variind în funcție de alimentație, starea de sănătate și activitatea ficatului. În plus, o mare parte dintre sărurile biliare sunt reabsorbite la nivelul intestinului subțire și transportate înapoi la ficat prin circulația portală, proces cunoscut sub numele de circuit enterohepatic. Asta permite reutilizarea eficientă a sărurilor biliare și reduce necesitatea sintezei lor continue.
Săpunul de bilă Bila de la animalele tăiate poate fi amestecată cu săpun. Acest amestec, numit săpun de bilă, se aplică textilelor cu câteva ore înainte de a fi spălate și ajută la înlăturarea petelor dificile.
Note
Categorie:Aparatul digestiv