Cambodgia (, „Cambógi-a”; în , Kampuchea), oficial Regatul Cambodgia(în , Preăh Réachéanachâk Kâmpŭchéa) este un regat din sud-estul Asiei, cu o populație de peste 13 milioane de locuitori, având capitala la Phnom Penh. Cambodgia este statul succesor al odată puternicului Imperiu Khmer hinduist și budist, care stăpânea cea mai mare parte a Peninsulei Indochinei între secolul al XI-lea și al XIV-lea.

Țara se învecinează cu Thailanda la vest și nord-vest, Laos la nord-est, și Vietnam la est și sud-est. La sud are ieșire la Golful Thailandei. Geografia Cambodgiei este dominată de râul Mekong (în ) și lacul Tonle Sap („lacul cu apă proaspătă”), o sursă importantă de pește. O mare parte a Cambodgiei se situează la nivelul mării, și ca o consecință, râul Tonle Thom își inversează direcția vărsării în anotimpul umed, aducând apă înapoi în lacul Tonle Sap și provocând astfel inundații. Aceasta se întinde pe o suprafață de 181.035 kilometri pătrați (69.898 mile pătrate) și are o populație de aproximativ 17 milioane de locuitori. Capitala și cel mai populat oraș este Phnom Penh.

În anul 802 d.Hr., Jayavarman al II-lea s-a autoproclamat rege, unind prinții Khmer aflați în război din Chenla sub numele de „Kambuja”. Aceasta a marcat începutul Imperiului Khmer. Regatul indianizat a facilitat răspândirea mai întâi a hinduismului și apoi a budismului în Asia de Sud-Est și a inițiat proiecte religioase de infrastructură în întreaga regiune. În secolul al XV-lea, a început un declin al puterii (Perioada Post-Angkor), până când, în 1863, a devenit Protectoratul Francez al Cambodgiei.

După ocupația japoneză a Cambodgiei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aceasta și-a câștigat independența în 1953. Războiul din Vietnam s-a extins în țară în 1965 prin traseele Ho Chi Minh și Sihanouk. O lovitură de stat în 1970 a instalat Republica Khmer, aliniată cu SUA, care a fost răsturnată de Khmerii Roșii în 1975. Khmerii Roșii au condus țara și au comis genocidul cambodgian între 1975 și 1979, când au fost înlăturați în războiul cambodgiano-vietnamez. Republica Populară Kampuchea, ocupată de vietnamezi, a devenit guvernul de facto.

După Acordurile de Pace de la Paris din 1991, care au încheiat oficial războiul cu Vietnamul, Cambodgia a fost guvernată de o misiune a Națiunilor Unite (1992–93). ONU s-a retras după alegerile generale din 1993 din Cambodgia, la care au participat aproximativ 90% dintre alegătorii înregistrați. Lovitura de stat din 1997 a consolidat puterea sub prim-ministrul Hun Sen și Partidul Popular Cambodgian (CPP). Deși constituțional este un stat multipartit, CPP domină sistemul politic și a dizolvat principalul său partid de opoziție în 2017, transformând Cambodgia într-un stat de facto cu un singur partid. ONU o desemnează acum ca țară cel mai puțin dezvoltată.

Cambodgia este membră a Națiunilor Unite, ASEAN, RCEP, Summit-ul Asia de Est, OMC, Mișcarea de Nealiniere și La Francophonie, și este un partener de dialog al Organizației de Cooperare de la Shanghai. Agricultura rămâne sectorul economic dominant, cu creșteri în domeniile textilelor, construcțiilor, confecțiilor și turismului, care au dus la creșterea investițiilor străine și a comerțului internațional. Este una dintre cele mai vulnerabile țări la schimbările climatice.

Etimologie

„Regatul Cambodgiei” este denumirea oficială în limba engleză a țării. Termenul „Cambodia” este o anglicizare a cuvântului francez „Cambodge”, care la rândul său este o transliterație franceză a cuvântului khmer កម្ពុជា (Kâmpŭchéa, pronunțat [kampuciə]). Kâmpŭchéa este o versiune prescurtată a denumirii oficiale a țării în limba khmer ព្រះរាជាណាចក្រកម្ពុជា (Preăh Réachéanachâkr Kâmpŭchéa, pronunțat [preah riəciənaːcak kampuciə]). Endonimul khmer កម្ពុជា Kâmpŭchéa derivă din numele sanscrit कम्बोजदेश Kambojadeśa, compus din देश Deśa („țara” sau „teritoriul”) și कम्बोज (Kamboja), referindu-se la descendenții lui Kambu (un legendar înțelept indian din vechiul regat indian Kamboja). Termenul „Cambodia” era deja folosit în Europa încă din 1524, deoarece Antonio Pigafetta îl menționează în lucrarea sa „Relazione del primo viaggio intorno al mondo” (1524–1525) sub forma „Camogia”.

Cercetătorul George Coedes se referă la o inscripție din secolul al X-lea care povestește o legendă dinastică cambodgiană în care pustnicul Kambu Swayambhuva și nimfa cerească Mera se unesc și stabilesc dinastia regală Solară cambodgiană (Kambu-Mera), care începe cu conducătorul Chenla, Srutavarman, și fiul său Sreshthavarman. Coedes sugerează că legenda Kambu Swayambhuva își are originile în sudul Indiei, ca o versiune a mitului de creare a dinastiei Kanchi Pallava.

În mod colocvial, cambodgienii își numesc țara fie „Srok Khmer” (ស្រុកខ្មែរ Srŏk Khmêr, pronunțat [srok kʰmae]; însemnând „Țara Khmerilor”), fie într-o formă ușor mai formală „ប្រទេសកម្ពុជា” (Prâtés Kâmpŭchéa, pronunțat [prɑteh kampuciə]; „Țara Kampuchea”). Numele „Cambodia” este cel mai frecvent utilizat în lumea occidentală, în timp ce „Kampuchea” este mai des folosit în lumea orientală.

Istoria Preistorie miniatura|Ceramică smălțuită din piatră datând din secolul al XII-lea Există dovezi ale unei ocupații umane în Pleistocen pe teritoriul care mai târziu va deveni Cambodgia, inclusiv unelte din cuarț și cuarțit găsite în terasele de-a lungul râului Mekong, în provinciile Stung Treng și Kratié, și în provincia Kampot. Unele dovezi arheologice arată că comunități de vânători-culegători au locuit în regiune în timpul Holocenului: cel mai vechi sit arheologic descoperit în Cambodgia este considerat a fi peștera Laang Spean, care aparține perioadei Hoabinhian. Săpăturile în straturile inferioare au produs o serie de date de radiocarbon în jurul anului 6000 î.Hr. Straturile superioare ale aceluiași sit au oferit dovezi ale tranziției către Neolitic, conținând cele mai vechi ceramici de pământ datate din Cambodgia. miniatura|Angkor Wat Înregistrările arheologice pentru perioada dintre Holocen și Epoca Fierului rămân la fel de limitate. Un eveniment preistoric a fost pătrunderea primilor agricultori de orez din nord, care a început în al treilea mileniu î.Hr. Dovezile preistorice sunt „lucrările de pământ circulare” descoperite în solurile roșii din apropierea Memot și în regiunea învecinată a Vietnamului, la sfârșitul anilor 1950. Funcția și vârsta lor sunt încă dezbătute, iar unele dintre ele datează posibil din al doilea mileniu î.Hr. Alte situri preistorice de dată oarecum incertă sunt Samrong Sen (nu departe de vechea capitală Oudong), unde primele investigații au început în 1875, și Phum Snay, în provincia nordică Banteay Meanchey.

Fierul a fost prelucrat în jurul anului 500 î.Hr., cu dovezi suplimentare venind de pe Platoul Khorat, în ceea ce va deveni mai târziu Thailanda. În Cambodgia, unele așezări din Epoca Fierului au fost găsite sub Baksei Chamkrong și alte temple angkoriene, în timp ce lucrări de pământ circulare au fost descoperite la situl Lovea, la câțiva kilometri nord-vest de Angkor. Înmormântările atestă îmbunătățirea disponibilității alimentelor și comerțul, și existența unei structuri sociale și organizații a muncii. Tipurile de mărgele de sticlă recuperate de pe situri, cum ar fi situl Phum Snay din nord-vest și situl Prohear din sud-est, sugerează că existau două rețele comerciale principale în acea vreme. Cele două rețele erau separate de timp și spațiu, ceea ce indică că a existat o schimbare de la una la cealaltă în jurul secolelor 2–4 d.Hr., probabil din cauza schimbărilor în puterile socio-politice.

Pre-Angkorian, Angkorian și Post-Angkorian În secolele al III-lea, al IV-lea și al V-lea, statele indianizate Funan și succesorul său, Chenla, s-au consolidat în ceea ce este acum Cambodgia și sud-vestul Vietnamului. Timp de mai bine de 2.000 de ani, ceea ce avea să devină Cambodgia a absorbit influențe din India, pe care le-a transmis altor civilizații din Asia de Sud-Est, care mai târziu au devenit Thailanda și Laos.

Imperiul Khmer s-a format din resturile lui Chenla, devenind ferm stabilit în anul 802, când Jayavarman al II-lea (care a domnit aproximativ între 790 și 835) a declarat independența față de Java și s-a proclamat Devaraja. El și urmașii săi au instituit cultul Zeului-rege și au început o serie de cuceriri care au format un imperiu ce a prosperat în regiune din secolul al IX-lea până în secolul al XV-lea. În timpul domniei lui Jayavarman al VIII-lea, imperiul Angkor a fost atacat de armata mongolă a lui Kublai Khan; regele a reușit să cumpere pacea. În jurul secolului al XIII-lea, misionarii Theravada din Sri Lanka au reintrodus budismul Theravada în Asia de Sud-Est, trimițând anterior misionari în anii 1190. Religia s-a răspândit și, în cele din urmă, a înlocuit hinduismul și budismul Mahayana ca religie populară a Angkorului; nu a devenit religia de stat oficială până în 1295, când Indravarman al III-lea a preluat puterea.

Imperiul Khmer a fost cel mai mare imperiu din Asia de Sud-Est în secolul al XII-lea. Centrul de putere al imperiului era Angkor, unde au fost construite o serie de capitale în timpul apogeului imperiului. În 2007, o echipă internațională de cercetători, folosind fotografii prin satelit și alte tehnici moderne, a concluzionat că Angkor a fost cel mai mare oraș preindustrial din lume, cu o extindere urbană de 2.980 kilometri pătrați. Orașul ar fi putut susține o populație de până la 1 milion de oameni.

După o serie de războaie cu regate vecine, Angkor a fost jefuit de Regatul Ayutthaya și abandonat în 1432 din cauza eșecului ecologic și a prăbușirii infrastructurii.

Oamenii din triburile montane erau „vânați neîncetat și luați ca sclavi de siamezi (thailandezi), anamiți (vietnamezi) și cambodgieni”. miniatura|Harta Indochinei in anul 1760 Anterior parte a Imperiului Khmer, Delta Mekongului fusese controlată de vietnamezi încă din 1698, regele Chey Chettha al II-lea acordând vietnamezilor permisiunea de a se stabili în zonă cu decenii înainte.

Colonizarea franceză În 1863, regele Norodom a semnat un tratat de protecție cu Franța. Cambodgia a continuat să fie un protectorat al Franței din 1867 până în 1953, fiind administrată ca parte a coloniei Indochina Franceză, în timp ce a fost ocupată de Imperiul Japonez între 1941 și 1945 și, simultan, a existat ca stat-marionetă al Regatului Kampuchea în 1945. Între 1874 și 1962, populația totală a crescut de la aproximativ 946.000 la 5,7 milioane. După moartea regelui Norodom în 1904, Franța a manipulat alegerea regelui, iar Sisowath, fratele lui Norodom, a fost înscăunat pe tron. Tronul a devenit vacant în 1941, odată cu moartea lui Monivong, fiul lui Sisowath, iar Franța a trecut peste fiul lui Monivong, Monireth, considerându-l prea independent. În schimb, Norodom Sihanouk, nepot matern al regelui Sisowath, a fost întronat. Franța credea că tânărul Sihanouk va fi ușor de controlat. Sub domnia regelui Norodom Sihanouk, Cambodgia a câștigat independența față de Franța pe 9 noiembrie 1953. miniatura|Încoronarea lui Norodom Sihanouk (1941)

Regatul (1953–1970)

În 1955, Sihanouk a abdicat în favoarea tatălui său pentru a se implica în politică și a fost ales prim-ministru. După moartea tatălui său în 1960, Sihanouk a devenit din nou șef de stat, preluând titlul de prinț. Pe măsură ce Războiul din Vietnam avansa, Sihanouk a adoptat o politică oficială de neutralitate în Războiul Rece. Sihanouk a permis comunistilor vietnamezi să folosească Cambodgia ca refugiu și rută de aprovizionare pentru armele și alte ajutoare destinate forțelor lor armate care luptau în Vietnamul de Sud. În decembrie 1967, jurnalistul Washington Post, Stanley Karnow, a fost informat de Sihanouk că, dacă SUA doreau să bombardeze sanctuarele comuniste vietnameze, el nu ar obiecta, cu condiția ca cambodgienii să nu fie uciși. miniatura|Mao și Sihanouk în 1956