Pentru patrie este un film istoric românesc din 1978, regizat de Sergiu Nicolaescu. Filmul a fost realizat cu prilejul aniversării a 100 de ani de la proclamarea independenței României la 10 mai 1877. Subiectul filmului se axează pe luptele din Războiul de Independență.
Filmul urmărește în paralel două acțiuni strâns corelate: deciziile politice și militare din perioada Războiului de Independență și activitatea unui detașament special constituit din soldați moldoveni și olteni pe parcursul ostilităților.
Rezumat
La 9 mai 1877, în cadrul unei sesiuni a Adunării Naționale, deputații au votat ruperea legăturilor cu Imperiul Otoman, iar ministrul de externe Mihail Kogălniceanu (George Constantin) a proclamat independența României. Mulțimea din fața palatului a primit această veste cu urale și a început să cânte Deșteaptă-te, române!. În zilele următoare, trimisul otoman Mehmet Ali (Ion Marinescu) a făcut o încercare de a evita ruperea relațiilor dintre cele două state, afirmând că otomanii vor recunoaște de facto independența, dar nu și de jure, pentru a evita ca și celelalte state ocupate de turci să ceară același lucru. Kogălniceanu a respins această ofertă.
Declarându-se stare de război între România și Turcia, bărbații care fuseseră la oaste și aveau vârsta până în 45 de ani au fost mobilizați, iar celorlalți doritori li s-a oferit posibilitatea să plece voluntari pe front. Printre cei care au fost mobilizați au fost sublocotenentul Spiroiu (Horațiu Mălăele), sergentul Ion Ciucă (Emil Hossu) din Gorj și sergentul Constantin Țurcanu (George Mihăiță) din Vaslui, iar printre voluntari au fost Coriolanus Brad (Cristian Șofron), venit din Transilvania în acest scop, Niță Ion (Ovidiu Moldovan), înscris ca voluntar pentru a scăpa de o datorie față de boierul Gogu Rahovany (Valentin Plătăreanu), Ioana Ciucă (Ileana Popovici), sora sergentului Ciucă, care a refuzat să rămână singură acasă și s-a dat drept băiat (Grigore Ciucă) pentru a fi alături de fratele ei, sau Eleonora Maria Cerchez (Adina Popescu), fata colonelului Mihail Cristodulo Cerchez (Mircea Albulescu), care a devenit soră medicală.
Oastea românească este concentrată de-a lungul Dunării, mulțumindu-se la început doar să riposteze tirurilor turcești de artilerie de la Vidin. În urma unei încăierări între soldații olteni și dorobanții moldoveni pe motiv că cei din urmă au fost porecliți „curcani” (din cauza penelor de pe căciuli), iar sergentului Țurcanu i s-a zis „Peneș”, generalul Alexandru Cernat (Amza Pellea) îi cere colonelului Cerchez, comandantul Diviziei 3 Infanterie, să formeze un detașament special pe lângă Divizia 3 din care să facă parte dorobanții moldoveni și infanteriștii olteni. Din acest detașament au fost aleși să facă parte printre alții sublocotenentul Spiroiu, sergenții Țurcanu și Ciucă, gorniștii Niță Ion și „Grigore” Ciucă.
După înfrângerea oștilor rusești de către armata turcească condusă de generalul Osman Pașa (Ion Dichiseanu), Marele Duce Nicolae al Rusiei (Cornel Coman) trimite o telegramă domnitorului Carol I al României (Sergiu Nicolaescu) prin care cere ajutor Armatei Române. Guvernul condus de Ion C. Brătianu (Emanoil Petruț) îi propune domnitorului să se acorde ajutor trupelor rusești. Carol I primește de la Marele Duce Nicolae comanda Armatei de Vest din fața Plevnei, având sub comanda sa mai multe divizii române și rusești. Armata Română traversează Dunărea pe un pod de vase și bombardează Plevna.
La propunerea Marelui Duce Nicolae, Armata de Vest atacă la 30 august 1877 mai multe redute turcești (Grivița I, Grivița II, Opanez) aflate pe drumul spre Plevna. Ca urmare a unor greșeli (generalul rus Skobelev a început atacul mai devreme de ora stabilită, alte unități rusești nu au pornit la luptă din motive birocratice, căpitanul Rahovany a preluat o hartă incompletă a terenului de luptă din fața redutei Grivița fără a face o recunoaștere a acestuia), trei atacuri ale trupelor românești asupra redutei Grivița au fost respinse, murind în luptă peste 2000 de soldați și 53 de ofițeri printre care maiorul George Șonțu (Iurie Darie) și căpitanul Valter Mărăcineanu (Răducu Ițcuș). Nemulțumit, domnitorul Carol cere efectuarea unui nou atac asupra Griviței și trimiterea căpitanului Rahovany în prima linie. După o luptă încrâncenată la baionetă, Divizia a 4-a Infanterie reușește să cucerească reduta Grivița. În acea noapte, oștile turcești contraatacă și reocupă reduta Grivița.
Generalul Alexandru Anghelescu (Alexandru Dobrescu), comandantul Diviziei 4 Infanterie, se oferă să conducă un atac împotriva redutei Grivița, deși generalul Cernat s-a opus. La 7 octombrie 1877, are loc un atac românesc la Grivița, dar, fără a fi susținut de tirurile de artilerie, se transformă într-un prăpăd. Mor 25 de ofițeri și peste 1200 de soldați. Domnitorul dispune eliberarea din funcție a generalului Anghelescu și a lt. col. Sergiu Voinescu (Dem Niculescu), șeful de stat-major al diviziei. La 21 octombrie, în timpul unui scurt armistițiu pentru îngroparea morților, a explodat un obuz, iar Coriolanus Brad și-a pierdut ambele picioare.
La 7 noiembrie 1877 colonelul Gheorghe Slăniceanu (Colea Răutu) a organizat un atac asupra redutei Rahova. Deși generalul Lupu aștepta la sud de Dunăre cu o divizie întreagă, Slăniceanu refuză să-i ceară colaborarea din orgoliu. Ca urmare a greșelilor de tactică, atacul eșuează, în luptă murind vitejește printre alții maiorii Dimitrie Giurescu, Constantin Ene și Ștefan Mateescu, cpt. Ctin Merișescu, lt. Radovici, lt. Pavel Bordeianu, sergentul Ion Ciucă, gornistul Ioana Ciucă și sanitara Maria Cerchez. Căpitanul Rahovany a fost împușcat de maiorul Constantin Ene în timp ce încerca să dezerteze, slt. Spiroiu și-a pierdut vederea în urma exploziei unei schije. Conducătorul atacului, lt. col. George Măldărescu (George Motoi), rănit și el, dispune retragerea trupei puternic decimate și rămase fără muniție. Atacul a fost reluat la 9 noiembrie, iar de această dată trupele gen. Lupu și-au coordonat acțiunile cu cele ale col. Slăniceanu și au cucerit reduta Rahova.
Atacul asupra Plevnei a fost realizat de Divizia 3 Infanterie condusă de colonelul Mihail Cerchez. Asediul s-a încheiat în luna decembrie a anului 1877 când Osman Pașa a încercat fără succes să forțeze ruperea asediului și a fost rănit. În cele din urmă, refugiat într-o moară, Osman a primit delegația condusă de colonelul Mihail Cerchez și a acceptat condițiile de capitulare oferite de aceasta. În urma capitulării armatei otomane, Carol I a dispus încetarea focului pe toată lungimea Dunării, trupele ruse continuându-și deplasarea până la Constantinopol. Filmul se încheie cu defilarea trupelor combatante românești prin București, fiind salutate de membrii guvernului și de populația locală.
Distribuție
Mircea Albulescu — colonelul Mihail Cristodulo Cerchez Mircea Anghelescu — țarul Alexandru al II-lea al Rusiei Ilarion Ciobanu — maiorul Moise Grozea Constantin Codrescu — omul politic C.A. Rosetti George Constantin — ministrul de externe Mihail Kogălniceanu Cornel Coman — Marele Duce Nicolae al Rusiei Iurie Darie — maiorul Gheorghe Șonțu Ion Dichiseanu — generalul otoman Osman Pașa Alexandru Dobrescu — generalul Alexandru Anghelescu Vladimir Găitan — sublocotenentul artilerist Artur Hartel Cornel Gîrbea — sergentul Zacheu Emil Hossu — sergentul Ion Ciucă Răducu Ițcuș — căpitanul Valter Mărăcineanu Ion Marinescu — diplomatul otoman Mehmet Ali Pașa Horațiu Mălăele — sublocotenentul Spiroiu, „bacalaureat” George Mihăiță — sergentul Constantin Țurcanu „Peneș” Ovidiu Moldovan — gornistul Niță Ion George Motoi — locotenent-colonelul George Măldărescu Sergiu Nicolaescu — domnitorul Carol I al României Dem Niculescu — locotenent-colonelul Sergiu Voinescu Emanoil Petruț — prim-ministrul Ion C. Brătianu Amza Pellea — generalul Alexandru Cernat, ministrul de război Valentin Plătăreanu — căpitanul Gogu Rahovany, deputat Ileana Popovici — gornistul Ioana Ciucă Vasile Popa — lt. Nicolae Radovici Colea Răutu — colonelul Gheorghe Slăniceanu Ion Roxin — caporalul Ștefan Ionescu, intelectual socialist Alexandru Rioșanu — generalul otoman Taher Pașa Silviu Stănculescu — colonelul Gheorghe Angelescu Cristian Șofron — soldatul Coriolanus Brad Zephi Alșec — general rus Mircea Bașta — general otoman Costel Băloiu — Culiță Țurcanu, fratele lui Peneș Constantin Băltărețu — generalul rus Pavel Zotov Eugenia Bosânceanu — mama lui Peneș Andrei Bursaci — maiorul Ștefan Mateescu Șerban Cantacuzino Boris Ciornei — generalul rus Dmitri Miliutin, ministrul de război al Rusiei Corina Constantinescu Mircea Cosma — intelectualul socialist Constantin Dobrogeanu-Gherea Dumitru Crăciun — sergentul oltean Stan Constantin Diplan — profesorul socialist Codreanu Nicolae Dolea — maiorul Constantin Ene Mimi Enăceanu — mama cpt. Rahovany Paul Fister Lucian Iancu — ofițer român de stat major (creditat Iancu Lucian) Jean Ionescu Ileana Iurciuc — Voichița, soția lui Niță Dan Ivănesei Remus Mărgineanu Dan Nasta — boierul Aristid, prietenul familiei Rahovany Vasile Nițulescu — tatăl lui Coriolanus Brad Draga Olteanu-Matei — sora Ana Ion Pascu — general român Nucu Păunescu — cancelarul rus A. M. Gorceakov Adina Popescu – Eleonora Maria Cerchez, fata colonelului Cerchez Alexandru Repan — generalul doctor Carol Davilla Adrian Ștefănescu — general otoman Eugeniu Ungureanu Ion Apahideanu — generalul rus Ivan Ganețki (nemenționat) Ernest Maftei — nea Pandelache, crainicul public (nemenționat) Alexandru Rioșanu - general otoman (nemenționat) Adrian Ștefănescu - general otoman (nemenționat)
Producție Variante preliminare Încă din anul 1975 s-a intenționat realizarea unui film care să aniverseze 100 de ani de la cucerirea independenței de stat a României. Inițial, filmul urma să fie realizat de regizorul Dan Pița după scenariul literar „Independența / Aici în eternitate” al scriitorului Mihnea Gheorghiu.Pentru patrie pe secvente.ro, accesat la 31 iulie 2012.
Tot în același an, Nicolae Ceaușescu i-ar fi comandat personal scriitorului Titus Popovici, membru al C.C. al P.C.R., să scrie scenariul filmului „Independența”, după cum afirmă acesta din urmă în volumul autobiografic „Disciplina dezordinii”. Popovici a scris un scenariu de peste 1.000 pagini și l-a predat Casei de filme în ianuarie 1976, care l-a supus spre avizare consilierului istoric Ion Ardeleanu. Filmul urma să fie regizat de Manole Marcus, având alocat un buget de peste 20 milioane lei. Rolurile principale urmau a fi interpretate de actorii Ștefan Sileanu (domnitorul Carol), Gheorghe Cozorici (I. C. Brătianu), Constantin Dinulescu (Mihail Kogălniceanu), Cornel Revent (C. A. Rosetti), Zephi Alșec (Osman Pașa) și Silviu Stănculescu (generalul Cernat). Tetralogia „Războiul Independenței” era formată din două filme a câte două părți: „Grivița 1877” (I – „Trecerea Dunării”, II – „Luarea redutei”) și „Plevna” (I – „Asediul”, II – „Victoria”) și a intrat în faza de producție la 25 iunie 1976.
Producătorii filmului s-au deplasat în perioada iulie - noiembrie 1976 în U.R.S.S., Cehoslovacia și Ungaria pentru închirierea de costume. A fost amenajat un platou de filmare de 25,3 ha în comuna Crângurile din județul Dâmbovița, prin munca deținuților, și s-a început realizarea costumelor. Filmările urmau să înceapă la 5 ianuarie 1977, cu un deviz limită de 43 milioane lei, predarea copiei standard urmând să aibă loc la 15 decembrie 1977.