thumb|right|250px|Gara din Berlin thumb|right|Gara din Aeroportul Köln Bonn thumb|right|Gara Centrală din Helsinki O stație de cale ferată denumită și gară, este un ansamblu de construcții, instalații și amenajări amplasat pe o linie de calea ferată , destinat opririi trenurilor pentru urcarea și coborârea călătorilor, încărcarea și descărcarea mărfurilor, precum și formarea și desfacerea trenurilor, cu măcar două linii și un macaz.
Punctele de acces al călătorilor la trenuri fără macazuri sunt numite halte.
Cele mai importante tipuri de stații sunt: pentru transportul călătorilor: gară de călători stație tehnică cu linii de garaj pentru trenuri de călători
pentru transportul mărfurilor: gară de mărfuri stație tehnică pe platforme industriale și în porturi; stație de triaj pentru descompunerea și compunerea trenurilor de marfă
stații de frontieră pentru tranzitul internațional al călătorilor și/sau mărfurilor.
Multe stații sunt de tipul combinat, atât pentru transportul călătorilor cât și al mărfurilor.
Configurare Configurația de bază a unei stații de cale ferată, împreună cu o serie de alte caracteristici, permite diferențierea mai multor tipuri de stații. Un prim criteriu îl reprezintă nivelul la care sunt amplasate liniile de cale ferată.
Stațiile sunt adesea amplasate în punctele în care calea ferată intersectează o șosea. Atunci când intersecția nu este la nivel, șoseaua și calea ferată sunt amplasate la cote diferite. În funcție de configurația stației, peroanele pot fi situate la o cotă superioară (Gara Roșiori Nord) sau inferioară față de intrarea în stație, iar clădirea stației poate fi amplasată la unul dintre aceste niveluri sau la ambele.
O altă configurație, întâlnită frecvent, este cea în care intrarea în stație și peroanele se află la același nivel. Această soluție poate fi mai puțin întâlnită în zonele urbane dense, dar este frecventă în cazul stațiilor terminus.
Stațiile amplasate în apropierea trecerilor la nivel pot genera probleme atunci când un tren staționează și blochează temporar carosabilul, obligând traficul rutier să aștepte. Există și stații în care clădirea este amplasată deasupra liniilor de cale ferată, un exemplu fiind Gara Arbroath în Scoția.
Uneori, o singură stație deservește două sau mai multe linii feroviare amplasate la niveluri diferite. Acest lucru se poate întâmpla atunci când stația se află într-un punct în care două linii se intersectează, cum este cazul Gării Centrale din Belin, sau atunci când nivelurile sunt utilizate pentru servicii feroviare diferite, de exemplu trenuri intercity și suburbane, precum la Gara de Lyon din Paris și Gara de pe strada 30 din Philadelphia. O astfel de configurație poate fi utilizată și pentru deservirea unor direcții sau destinații diferite.
Stațiile pot fi clasificate și în funcție de dispunerea peroanelor. În cazul unei linii cu două fire de circulație, cea mai simplă configurație presupune câte o linie pentru fiecare sens. În această situație, peroanele pot fi dispuse sub forma unui peron central, amplasat între cele două linii, sau a două peroane laterale, amplasate în exteriorul liniilor. Pot exista, de asemenea, configurații care combină cele două tipuri de peroane. Atunci când stația dispune de mai multe linii, configurațiile posibile ale peroanelor și ale liniilor devin mult mai variate, în funcție de funcția stației, numărul de trenuri deservite și modul de organizare a circulației feroviare.
În funcție de continuitatea liniilor de cale ferată, stațiile pot fi clasificate în stații de trecere și stații terminus (de capăt).
O stație de trecere este o stație amplasată pe traseul unei linii feroviare, prin care trenurile pot intra și ieși în continuarea aceleiași direcții de mers. Trenurile care opresc într-o astfel de stație își pot continua călătoria fără să fie necesară schimbarea sensului de mers. O stație de trecere poate deservi atât trenuri care opresc pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, cât și operațiuni feroviare precum încrucișarea, depășirea sau schimbarea trenurilor, în funcție de infrastructura și funcțiile sale.
O stație terminus sau de capăt este amplasată la capătul unei linii feroviare, astfel încât trenurile care sosesc aici trebuie fie să își încheie călătoria, fie să își schimbe sensul de mers pentru a părăsi stația. Un exemplu în România este Gara Giurgiu. De obicei, clădirea principală, accesul public și facilitățile pentru pasageri pot fi amplasate la capătul peroanelor, în partea opusă direcției din care sosesc trenurile, cum este cazul Gării de Nord din București. Unele gări terminus dispun de linii de tranzit mai noi, situate sub (sau deasupra, ori alături de) peroanele terminus de la nivelul principal. Acestea sunt utilizate de o extensie a liniei principale care traversează orașul – adesea pentru trenuri suburbane sau regionale – în timp ce peroanele terminus pot deservi trenuri pe distanțe lungi. Exemple de linii subterane de tranzit includ peroanele Thameslink din Gara St Pancras din Londra, liniile Argyle și North Clyde din rețeaua feroviară suburbană a orașului Glasgow, linia RER din Gara Paris Nord, linia Passante a rețelei suburbane din Milano, precum și numeroase linii S-Bahn din gări terminus din Germania, Austria și Elveția, cum ar fi Gara Centrală din Zürich. Din cauza dezavantajelor specifice gărilor terminus, au existat numeroase situații în care una sau mai multe astfel de gări au fost înlocuite cu o gară de trecere nouă; exemple în acest sens sunt gările centrale din Berlin (Berlin Hauptbahnhof) și Viena (Wien Hauptbahnhof), precum și numeroase cazuri din primul secol de existență a căilor ferate. Stuttgart 21 este un proiect controversat care presupune înlocuirea unei gări de capăt cu o gară de trecere.
Un exemplu american de terminal cu această caracteristică este Gara Unirii din Washington, D.C., unde există peroane de tip „capăt de linie” la nivelul holului principal, destinate trenurilor care își încheie aici cursa, și peroane centrale standard cu un nivel mai jos, pentru trenurile care își continuă drumul spre sud. Liniile de la nivelul inferior trec printr-un tunel situat sub hol și ies la suprafață câteva străzi mai departe, traversând râul Potomac spre Virginia.
Stațiile cele mai mari, cele mai aglomerate și cele mai înalte
La nivel mondial Cea mai aglomerată stație de pasageri din lume, în ceea ce privește trecerea zilnică, este stația Shinjuku din Tokyo. În ceea ce privește capacitatea platformei, cea mai mare stație mondială pe platforme este Grand Central Terminal din New York cu 44 de platforme. Cea mai înaltă stație din lume deasupra nivelului solului (nu deasupra nivelului mării) este stația de metrou Smith-Ninth Streets din New York City. Coney Island - Stillwell Avenue din New York este cel mai mare terminal din lume, cu 8 piste și 4 platforme insulare. Gara Shanghai Sud, deschisă în iunie 2006, are cel mai mare acoperiș circular transparent din lume.
Note
Bibliografie Dumitru Iordănescu, Constantin Georgescu: Construcții pentru transporturi în România 1881 - 1981. Monografie volumul I, București, Centrala de construcții căi ferate (CCCF) 1986.
Vezi și Lista stațiilor de cale ferată din România
Legături externe
Cele mai impresionante gări din lume , 22 februarie 2011, Alexandru Safta, Descoperă - Travel
Categorie:Gări Categorie:Transport