Cesare Beccaria Bonesana, Marchiz de Gualdrasco și Villareggio () a fost un jurist, economist și publicist italian și unul dintre cei mai mari gânditori ai Iluminismului.Cesare Bonesana Beccaria s-a născut la Milano pe 15 martie 1738, ca primul fiu al marchizului Giovanni Soverio și Maria dei Visconti di Salicito, în palatul familiei de la Brera.

Studii În perioada 1746-1754 studiază la Parma, la Colegiul iezuit Farnese, cel mai important centrude formare a tinerilor nobili din Italia de Nord. Manifestă o înclinație deosebită spre matematică și studiul limbilor.

În 1754-1758 își continuă studiile la Universitatea din Pavia, urmând dorința tatălui de a studia dreptul. În această epocă, în familiile de nobili, primii născuți erau îndreptați către o carieră juridică. La 21 de ani își ia licența în jurisprudență.

Biografie În 1758 se întoarce la Milano și începe să frecventeze viața mondenă și literară(Academia dei Transformati) a familiilor nobile. Descoperă iluminismul francez și studiază marii filosofi ai vremii.

Anul 1760 este anul unei crize majore ce angrenează atât viața sentimentală. cât și pe cea a propriilor idei. O cunoaște pe Teresa Blasco, de origine siciliană și spaniolă și vrea să se căsătorească dar tatăl consideră această căsătorie o mezalianță și, în plus, zestrea fetei este modestă. Refuzul tatei este ferm. Autoritățile vor face front comun, cnd, în 1761, exasperat, Beccaria plănuiește să se căsătorească declarîndu-se dispus sărenunțe la bunăstarea casei paterne. La solicitarea tatălui, , guvernul îl declară pe Cesare Beccaria prizonier în propria casă. Ulterior în urma intervenției contelui di Soria, interdicția este ridicată. Pentru tânărul Beccaria este momentul potrivit pentru a-și demonstra coerența propriilor idei. Părăsește familia și se căsătorește cu Teresa. Sărac, dar coerent cu ideile și voința proprie. DIn această căsătorie se va naște Giulia, care, prin căsătorie cu contele Pietro Manzoni, va deveni mamam sciitorului Alessandro Manzoni. Ajutat de prietenul său, Pietro Verri, reușește să obțină declarația de iertare a fiului risipitor și îți va redobândi drepturile ce i se cuveneau rangului.

În 1761, in casa Verri încep să se întâlească mai mulți tineri care vor forma Academia dei Pugni, un grup de discuții libere și studiu, în căutarea "adevărului, a dreptății și a utilului". Academia a refuzat să-și stabilească un program oficial sau un statut de funcționare. Erau suficiente lecturile comune, lectura mansucriselor proprii. În această atmosferă s-a născut și Despre infracțiuni și pedepse, lucrarea fundamentală a lui Beccaria și revista grupului, Il Caffe:

În 1762, apare studiul Del disordine e de'remedi delle monete nello Stato din Milano (Despre dezordinea și remdiile propuse în privina monedelor în Statul Milano). Inițial Beccaria prezintă manuscrisul ministrului plenipotențiar Firmian, care nu reacționează deloc. Beccaria hotărăște atunci să publice cartea la Lucca, având în vedere că la Milano cenzura nu i-ar fi acceptat-o.

În ianuarie 1764 termina Dei delitti e delle pene (Despre infracțiuni și pedepse), carte începută în martie 1763. De data aceasta nu ar fi avut rost încercarea de a obține avizul cenzurii. Pietro Verri găsește un tipograf la Livorno și, în iulie 1764, sosește în mod clandestin primul exemplar al cărții apărute anonim și având indicată Londra drept loc de tipărire. Primele exemplare au fost distribuite în Toscana și apoi cu multe precauții și în Lombardia. Astfel manifestul Iluminismului lombard își începe drumul de succes la nivel european.

În 1766 apare traducerea franceză a cărții lui Beccaria. Traducerea abatelui André Morellet transformă cartea într-un tratat, într-un nou cod cu formă tipic juridică, un instrument pentru combaterea parlamentelor. În toamna luin1766 Beccaria este invitat la Paris dar nu poate face față din punct de vedere psihologic valului de succes și de expunere publică. Rezultatul a fost ruprura cu Alessandro și Piero Verri și cu întregul grup de prieteni.

Singur, izolat, mai închis în sine decât înainte, traversând multe perioade dificile, cu greu va reîncepe să scrie lucrarea Încercare de descriere analitică a contrabandei. A fost considerat drept unul din primele exemple de analiză matematică aplicată economiei.

În 1767 primește o propunere din partea Ecaterinei a II-a, de a se stabili în Rusia, căreia nu-i dă curs.

În 1769-1772 predă economie publică și știința administrativă la Scuole palatine din Milano. Cursul acesta îi furnizează materialul pentru studiul Elementi di economia care va fi publicat postum, în 1804, de Custodi.

În 1770 publică studiul Cercetare asupra naturii stilului.

Moare la 28 septembrie 1794.

Note

Bibliografie Dei delitti e delle pene - (1764)

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1738 Categorie:Decese în 1794 Categorie:Filozofi ai Iluminismului Categorie:Filozofi italieni Categorie:Juriști italieni Categorie:Oameni din Milano Categorie:Italieni din secolul al XVIII-lea Categorie:Filozofi din secolul al XVIII-lea Categorie:Absolvenți ai Universității din Pavia Categorie:Nașteri pe 15 martie Categorie:Decese pe 20 noiembrie