| Coordonate = | Harta_localizare = | Tip = vârf montan | Roci = | Vârstă = | Ultima erupție = | Prima ascensiune = 1847, Aleksei Aleksandrov | Ascensiune = | Traducere = | Limbă = | Pronunție = | Hartă =
Bazardüzü (în , în ) este un vârf montan din masivul Caucazul Mare din munții Caucaz, situat pe linia de frontieră dintre Azerbaidjan și Rusia. Având o înălțime de 4.466 m, vârful Bazardüzü reprezintă punctul de maximă altitudine din Azerbaidjan și din republica rusă Daghestan. Cel mai sudic punct al Daghestanului și prin urmare al Federației Ruse, este situat la aproximativ 7 km sud-vest de vârf.
Etimologie Numele vârfului este un etnotoponim, acesta fiind preluat de la numele câmpiei situată la poalele sale, în valea râului Șahnabad, care în trecut era folosită drept pășune de crescătorii de vite. În limba azeră, Bazardüzü înseamnă „zona pieței”, mai exact un reper specific: „întoarcere către piață/bazar”. În antichitate și în Evul Mediu, în valea Șahnabad, situată la est de vârf, aveau loc în fiecare an mari târguri multinaționale care reuneau comercianți și consumatori din estul Caucazului, printre care azeri, lezghini, rutuli, ceceni, avari, darghini, nogai, dar și georgieni, armeni, arabi, evrei, perși și indieni. Vârful Bazardüzü se înălța deasupra vârfurilor învecinate, constituind un punct de reper vizibil de departe. Drumeții știau că, atunci când vârful acoperit de zăpadă și gheață apărea în fața caravanei, trebuiau să întoarcă spre stânga, îndreptându-se spre piață (bazar). Localnicii lezghini, o minoritate etnică din Azerbaidjan și Daghestan, numesc vârful Kitxensuv sau Kicen dag (Кичӏен дагъ, care înseamnă „muntele fricii”.
Geografie Caucazul Mare, din care face parte vârful Bazardüzü, este lanțul montan principal al munților Caucaz. Se întinde pe aproximativ de la vest-nord-vest la est-sud-est, de la Peninsula Taman din Marea Neagră până la Peninsula Apșeron din Marea Caspică și din Caucazul de Vest, în vecinătatea orașului Soci, pe malul de nord-est al Mării Negre până aproape până la Baku, la Marea Caspică. Linia de separație a bazinelor hidrografice din munții Caucaz este considerată granița dintre Europa de Est și Asia de Vest. Cea mai mare parte a granițelor Rusiei cu Georgia și Azerbaidjan se întinde pe cea mai mare parte a lungimii munților Caucaz. Situat în raionul Gabala din Azerbaidjan, vârful Bazardüzü se află imediat la nord de creasta principală a munților Caucaz, granița dintre Europa și Asia, ceea ce face din Bazardüzü un vârf integral european. La aproximativ 7 kilometri sud-vest de vârf se găsește punctul cel mai sudic al Rusiei.
Geologie Din punct de vedere geologic, munții Caucaz aparțin centurii orogenice Alpino-Himalayană care se întinde din sud-estul Europei până în Asia și sunt considerați granița dintre cele două continente. Munții din lanțul Caucazul Mare sunt alcătuiți în principal din roci cretacice și jurasice, cu roci paleozoice și precambriene în zonele înalte. Unele formațiuni vulcanice se găsesc în întreaga zonă. Evoluția Caucazului a început de la triasicul târziu până la jurasicul târziu în timpul orogenezei cimmeriene (orogeneza munților din Asia Centrală), la marginea activă a Oceanului Tethys, în timp ce ridicarea Caucazului Mare, din care face parte vârful Bazarduzü, este datată în miocen, în perioada orogenezei alpine.
Munții Caucaz s-au format în mare parte ca rezultat al unor coliziuni tectonice, placa arabă deplasându-se spre nord în raport cu placa eurasiatică. Pe măsură ce Oceanul Tethys a fost închis și placa arabă s-a ciocnit de placa iraniană, odată cu mișcarea în sensul acelor de ceasornic a plăcii eurasiatice către placa iraniană și ciocnirea lor finală, placa iraniană a apăsat pe placa eurasiatică, iar rocile care fuseseră depuse în acest bazin din jurasic până în miocen au fost pliate, formând munții Caucazul Mare. Ca urmare a acestei activități, întreaga regiune este supusă în mod regulat unor cutremure puternice.
Parcul Național Samur
Parcul Național Samur (în ) este un parc național din sud-vestul Rusiei. A fost înființat la pe o suprafață de în republica rusă Daghestan. Parcul național Samur este împărțit în două sectoare: o secțiune de luncă inundabilă de coastă care acoperă delta râului Samur și un sector montan care include vârful Bazardüzü și cel mai sudic punct din Federația Rusă.
Sectorul montan Șalbuzdag acoperă și se întinde pe versanții nordici ai Munților Caucaz care formează blocul Bazardüzü-Șalbuzdag situat pe teritoriile raioanelor Dokuzparínski (în ) și Ahtî́nski (în ) din Daghestan. Vârfurile importante sunt Bazardüzü (4.466 m), Yuradag (4.116 m), Șalbuzdag (4.142 m), Ragdan (4.020 m) și Malkamud (3.880 m). Limita sudică a acestui sector se află pe linia de frontieră dintre Rusia și Azerbaidjan.
La altitudini mai înalte, sectorul Șalbuzdag nu este împădurit, dar diversitatea speciilor este în general ridicată, din cauza diferențelor mari de altitudine. Până la o altitudine de , peisajul include pajiști de stepă alpine și subalpine. Peste se găsesc doar grohotișuri, stânci golașe și ghețari. Cei mai mari ghețari, Murkar și Tihițar (în ), se găsesc pe versanții nordici ai vârfului Bazardüzü, în .
Floră Peste de plante au fost înregistrate pe teritoriul sectorului Șalbuzdag. Aici se găsesc în principal pajiști de stepă subalpine și alpine. Zone semnificative din părțile superioare ale munților sunt ocupate de vegetație de stâncă și nu există păduri. O mare parte din suprafețele situate la altitudini de peste este formată din grohotișuri și stânci, iar caracteristica acoperirii vegetale a acestor habitate este endemismul pronunțat. Specii cum ar fi Pseudovesicaria digitata, Trigonocaryum involucratum, Pseudobetckea caucasica, Pseudovesicaria digitata, Ranunculus polyphyllus, Ranunculus caucasicus, Cerastium daghestanicum, Cerastium polymorphum, Paederotella daghestanica, Vavilovia formosa, Valeriana daghestanica, Campanula caucasica, Campanula meyeriana, Saxifraga caucasica, Sobolewskia caucasica și multe altele sunt endemice în Caucaz sau .
Faună Din cele de păsări înregistrate pe teritoriul parcului național, 99 cuibăresc. Cele mai răspândite păsări cântătoare sunt ciocârlia urecheată (Eremophila alpestris), ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), fâsa de munte (Anthus spinoletta), fâsa de pădure (Anthus trivialis), codobatura de munte (Motacilla cinerea), codobatura albă (Motacilla alba), mărăcinarul (Saxicola rubetra), mărăcinarul negru (Saxicola rubicola), pietrarul sur (Oenanthe oenanthe), pietrarul negru (Oenanthe pleschanka), sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio), silvia de câmp (Sylvia communis), silvia mică (Sylvia curruca), codroșul de munte (Phoenicurus ochruros), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), codroșul caucazian (Phoenicurus erythrogastrus), mierla de apă (Cinclus cinclus), pițigoiul mare (Parus major), vrabia de casă (Passer domesticus), vrabia de câmp (Passer montanus), cinghița alpină (Montifringilla nivalis), cănărașul cu frunte roșie (Serinus pusillus), mugurarul roșu (Carpodacus erythrinus), mugurarul asiatic (Carpodacus rubicilla) și presura de munte (Emberiza cia.
Printre păsările răpitoare diurne se numără șorecarul (Buteo buteo), uliul porumbar (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), vulturul bărbos (Gypaetus barbatus), vulturul sur (Gyps fulvus), acvila de munte (Aquila chrysaetos), șoimul călător (Falco peregrinus), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), iar printre galiforme cocoșul negru caucazian (Lyrurus mlokosiewiczi), cocoșul de zăpadă caucazian (Tetraogallus caucasicus), potârnichea (Perdix perdix), potârnichea orientală (Alectoris chukar), prepelița (Coturnix coturnix), porumbelul (Columba livia), porumbelul gulerat (Columba palumbus), drepneaua alpină (Tachymarptis melba) și drepneaua neagră (Apus apus.
Fauna de mamifere din sectorul Șalbuzdag este formată din . Locuitorii tipici ai zonelor montane sunt capra de Daghestan (Capra cylindricornis), jderul de piatră (Martes foina), șoarecele caucazian de câmp (Microtus majori), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), chițcanul de apă transcaucazian (Neomys schelkovnikovi), chițcanul de grădină (Crocidura suaveolens), șoarecele social (Microtus socialis), șobolanul de apă (Arvicola amphibius), ursul brun (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), șacalul auriu (Canis aureus), vulpea roșcată (Vulpes vulpes), iepurele de câmp (Lepus europaeus), nevăstuica (Mustela nivalis), viezurele (Meles meles), mistrețul (Sus scrofa) și căpriorul (Capreolus capreolus.
Parcul Național Shahdag
Parcul Național Shahdag (în ) este un parc național din nordul Azerbaidjanului. A fost înființat la pe o suprafață de în raioanele Gabala, Guba, Gusar, Ismayilli, Oguz, Șamahi și a fost extins la până la o suprafață de .
Pentru crearea parcului național, Banca Mondială a alocat în anul 2007 un împrumut de și un grant de , în timp ce guvernul Japoniei a oferit un grant în valoare de pentru implementarea proiectului.
Înainte de sfârșitul , zona Parcului Național Shahdag reprezenta limita estică a arealului de răspândire a leului asiatic. În a doua jumătate a secolului XX s-a încercat repopularea cu zimbri a Caucazului de Sud, aceștia fiind extirpați în Azerbaidjan. Acțiunile desfășurate în anii 1960 și 1970 au fost inițial nereușite, deoarece până în 1977, toate animalele reintroduse au pierit, motivul fiind probabil consumul de lăstari și frunze otrăvitoare de tisa. Totuși, programul a continuat, înregistrându-se unele succese în anii următori.
Cel mai înalt vârf din Azerbaidjan, Bazardüzü, este situat în Parcul Național Shadag, cel mai mare parc național nu doar din Azerbaidjan, ci și din întreaga regiune Caucaz. În raionul Gabala, pe teritoriul căruia este situat vârful Bazardüzü, peisajul este format din păduri de foioase (comunități Querco-Carpinetum și Querco-Fagetum), pajiști alpine, zone montane stâncoase și ghețari.
Floră Principalele tipuri de arbori care se regăsesc în parcul național sunt stejarul caucazian (Quercus macranthera), frasinul caucazian (Fraxinus angustifolia subsp. oxycarpa), carpenul (Carpinus betulus), carpenul oriental (Carpinus orientalis), fagul oriental (Fagus orientalis), mesteacănul argintiu (Betula pendula), mesteacănul alb (Betula pubescens), tisa (Taxus baccata), salcia albă (Salix alba), nucul (Juglans regia), cireșul (Prunus avium), părul caucazian (Pyrus communis subsp. caucasica.
În zona vârfului Bazardüzü din raionul Gabala, genurile comune de arbori și arbuști sunt stejarul (Quercus), carpenul (Carpinus), alunul (Corylus), frasinul (Fraxinus), tisa (Taxus), arțarul (Acer), salcia (Salix), nucul (Juglans), cireșul (Prunus), mărul (Malus), părul (Pyrus), merișorul (Mespilus), păducelul (Crataegus), murul (Rubus), trandafirul (Rosa), drăcila (Berberis.
Faună Parcul Național Shahdag găzduiește un mamifer rar, capra est-caucaziană (Capra cylindricornis), o specie care se găsește doar în jumătatea de est a Munților Caucaz.
În zona Bazardüzü din raionul Gabala, printre speciile de animale mai răspândite se numără o capră de munte originară din Caucaz, capra neagră caucaziană (Rupicapra rupicapra subsp. caucasica), mistrețul (Sus scrofa), șacalul auriu persan (Canis aureus aureus), iepurele (Lepus euporaeus), jderul de copac (Martes martes), lupul (Canis lupus), vulpea roșcată (Vulpes vulpes), ratonul (Procyon lotor), nevăstuica (Mustela nivalis), viezurele (Meles meles). Printre speciile incluse în „Cartea roșie” se numără ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus) și râsul caucazian (Lynx lynx dinniki.
Dintre păsări, se regăsesc porumbelul gulerat (Columba palumbus) și prepelița (Coturnix coturnix), acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvila de câmp (Aquila heliaca), cocoșul negru caucazian (Lyrurus mlokosiewiczi), cocoșul de zăpadă caucazian (Tetraogallus caucasicus.
Prima ascensiune