Comrat (în , în ) este un oraș cu statut de municipiu, capitala regiunii autonome Găgăuzia din Republica Moldova. Orașul este situat în sudul țării și are o populație de peste 20.000 de locuitori.
Etimologie Numele orașului este de origine tătară, fiind un etnonim. Cuvintele konrat / konyrat / komürat desemnau denumirea unor triburi tătaro-nogaice așezate în sudul Moldovei în secolul XVII, veniți din zona de stepa din nordul Mării Negre sau peninsula Crimeea. În acea perioadă, regiunea dintre Dunăre, Marea Neagră și Nistru, a fost transformată în raiale ale Imperiului Otoman.Eremia, Anatol. Originea toponimelor: controverse de opinii, etimologii false. In: Philologia, 2014, nr. 5-6(275), pp. 62-73. ISSN 1857-4300.Eremia, Anatol. Toponimia Bugeacului: aspecte și conexiuni interdisciplinare (III). In: Limba Română , 2017, nr. 2(238), pp. 81-90. ISSN 0235-9111.
Geografie Amplasare Orașul Comrat este situat pe malul drept al râului Ialpug, la sud de Chișinău, la distanță de 100 km, pe traseul internațional Chișinău – Ismail.
Resurse naturale Suprafața totală a orașului Comrat este de 16.403 ha. Cea mai mare parte a ei, 10.955 ha, sunt terenuri cu destinație agricolă, dintre care 10% sunt sădite cu vii și livezi. Suprafața terenului intravilan este de 1.094 ha.
Resursele acvatice ale orașului sunt formate de râul Ialpug, care are o suprafață de 12,5 ha pe teritoriul orașului, și rezervorul de apă Comrat, cu o suprafață de 175 ha. Suprafața totală a terenurilor ocupate de resursele acvatice este de 288 ha.
Pe panta stângă a văii râului Ialpug (ocolul silvic Comrat, Comrat-IV, parcela 34, subparcela 11), este amplasată secțiunea geologică din valea râului Ialpug, arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.
Istorie Data primei atestări documentare a orașului Comrat este foarte controversată. Astfel, unii consideră că orașul a apărut în 1789 d.Hr., alții – în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, inclusiv în Enciclopedia Sovietică Moldovenească se scrie că orașul a apărut la răscrucea secolelor XVIII–XIX. Însă cercetătorul istoriei localităților basarabene Vladimir Nicu considera că Comratul a fost atestat pentru prima dată la 27 mai 1443 d.Hr. cu denumirea de Cergâș.Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi. Volumul 1: A-L. Chișinău: Universitas, 1991, p. 228. ISBN 5-362-00842-2 Totuși, documentul de referință nu oferă detalii geografice de localizare a localității menționate: Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem știre, cu această a noastră carte, ... , precum acest adevărat sluga noastră și credincios boeriu, giupânul Ghereiu, ... l-am miluit cu osebită a noastră milă și i-am dat lui, în pământul nostru, a Moldovei, satele anume..., o fântână, să-și așeze iarăși sat, și, la Vatice, unde au fost Ștefan Răstop, și, la Chengaci, unde au fost Cergașa, și, pe Prut, unde au fost Badea Brătițanul, și loc de moara și siliște.Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul I (1384-1448). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975, p. 327, 328.
Perioada țaristă Oricum, la începutul sec. al XIX-lea, Comratul era un sătuc micuț, însă noile autorități rusești care au venit aici printr-un decret au declarat că satul a fost înființat în timpul războiului din 1806–1812. În anul 1819 apare alt decret, în care se spune că satul se colonizează cu bulgari și alte naționalități venite de peste Dunăre.
În 1835, Comratul avea o școală, una din cele mai vechi dintre școlile sătești, iar în anul 1878 aceasta devine școală de 2 clase.
În anul 1840 este edificată Catedrala "Sf. Ioan", în prezent important monument de arhitectură.
În 1855, în Comrat erau 4060 găgăuzi și bulgari, și 320 de români moldoveni, în total 4380 locuitori.Кабузан В. М. Народонаселение Бессарабской области и левобережных районов Приднестровья, конец XVIII-первая половина XIX в. Кишинев: Штиинца, 1974.
O descriere militare-statistică a regiunii Basarabia, realizată în anul 1849, menționează în Comrat întreprinderi pentru producerea țiglei fabricate prin tehnologia de presare, o cărămidărie și un atelier de olărit.Tabuncic, Sergiu. Date inedite și mai puțin cunoscute privind producția tegulară din Basarabia (sec. XIX - prima parte a sec. XX). In: Orizonturi medievale și moderne în istoria românilor. Chișinău, 2016. pp. 212-242.
În anul 1859 erau 78 de curți, 2564 bărbați, 2334 femei, 2 biserici ortodoxe, stație poștală, aveau loc iarmaroace zilnice.Центральный статистический комитет Министерства внутренних дел Российской империи. Бессарабская область. Список населённых мест по сведениям 1859 года. — Санкт-Петербург: Типография Карла Вульфа, 1861. — С. 26
În anul 1878 se deschide o școală ministerială și tot în același an școală primară este transformată în școală parohială. La începutul secolului al XX-lea, Comratul avea peste 8.600 locuitori. Aici se construiește spitalul local care avea 5 saloane cu 16 paturi.
În timpul revoluției din 1905-1907, orașul a fost centrul efemerei Republici de la Comrat, care a existat timp de cinci zile, în iarna anului 1906, când în timpul răscoalei țărănești din Basarabia, socialistul-revoluționar Andrei Gălățeanu, pe atunci student la Școala politehnică din Harkov, a proclamat republica populară. În urma înăbușirii mișcării de către armata țaristă, Gălățeanu a fost judecat și deportat la muncă silnic (ocnă) în Siberia.
Perioada românească miniatura|right|130px|Stema orașului Comrat aprobată în 1932 Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului din 1922 indică în Comrat două edificii religioase ortodoxe: Biserica Sf. Ioan Botezătorul și Biserica Adormirea Maicii Domnului, și număr 800 gospodării de găgăuzi români și bulgari. În funcția de paroh-preot era Iulian Friptu de 50 ani, pe loc din 1903; preot - Andrei Dimitrov de 47 ani (pe loc din 1906); preot - Andrei Sibov de 47 ani (pe loc din 1915); diaconi - Teodor Voloc de 40 ani (pe loc din 1918). Cântăreți în biserici au slujit: Vasile Antoniev de 43 ani (pe loc din 1898), Milial Grozdev de 23 ani (pe loc din 1919) și Petru Șalari de 35 ani (pe loc din 1920).Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului (Basarabia). Chișinău: Tipografie Eparhială, 1922, pp. 29.
În 1924 funcția de primar a fost deținută de Anghel Velev, notar – Leon Zlatov. Activitatea economică era reprezentată de 3 băcănii, 5 birturi, 4 cârciumi. În domeniul comerțului au fost implicați 1 comerciant de cereale, 6 magazine de manufacturi, 1 magazine de produse din piele, 1 depozit de lemne pentru construcții. Până în anul 1925, orașul a fost reședința plășii Comrat.Anuarul „Socec” al României-Mari = "Socec" Annuary of the Great-Roumania. Volume II, (Provincia). București: Editura „Socec & Co.” Soc. Anon, pp. 245.
La recensământ general al populației organizat în anul 1930, în orașul Comrat au fost înregistrați 12331 de locuitori, inclusiv: 7689 găgăuzi; 1827 români; 1759 bulgari; 454 ruși; 390 evrei; 108 țigani; 28 polonezi; 21 greci; 15 iugoslavi (sârbi, croați și sloveni;) 13 germani; 11 ucraineni; 4 armeni; 3 cehi și slovaci; un albanez și câte 4 persoane sunt de altă etnie sau nu și-au declarat naționalitatea. În calitate de limba maternă, limba găgăuză (turcă) au declarat 8506 persoane; limba română – persoane; limba bulgară – 1200 persoane; limba rusă – 693; limba idiș – 383 persoane; limba țigănească - 53 persoane; limba germană – 14 persoane; limba greacă – 9 persoane; limba poloneză – 7 persoane; limba sârbă - 7 persoane; limba ucraineană – 4 persoane; limba armeană – 3 persoane și 11 locuitor vorbeau o alte limbă față de cele enumerate.Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, limbă maternă, religie. Partea 1:Neam, limbă maternă. București: 1938, pp. 462, 463.
Prin decretul regal din 20 septembrie 1932 a fost aprobată prima stemă a orașului Comrat, cu următoarea descriere: „Pe scut de argint un armăsar roșu, galopând spre dreapta. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint cu trei turnuri. Este în legătură cu numele orașului”. Semnificația: amintește renumitele herghelii de cai existente, în trecut, aici.Dogaru, Maria. Din heraldica României. București: Editura Jif, 1994, pp. 152. ISBN 973-96368-5-3Andrieș-Tabac, Silviu. Heraldica teritorială a Basarabiei și Transnistriei. Chișinău: Museum, 1998, pp. 112, 132.
La recensământul din anul 1941 au fost înregistrați 11.913 de locuitori și 2636 clădiri.Indicatorul localităților din România. Datele recensământului general din 6 aprilie 1941. București: Imprimeria Institutului Statistic, 1943, pp. 639.
Perioada sovietică După cel de al doilea război mondial, orășelul crește vertiginos. Se dezvoltă industria alimentară. Funcționează 10 organizații de construcție, se construiește rezervorul de apă de pe râul Ialpug cu o suprafață de 170 ha.
În 1989 este aprobată stema sovietică: Scut francez, tăiat, încărcat sus cu un cal negru, liber; spre dreapta cu capul conturnat având la picioare simbolul „vântură-lume”, iar in câmpul inferior inscripția în limba rusă în două rânduri “200 de ani” încadrată din trei părți într-o cunună de spice, porumb, poamă, mere, pere, prune; deasupra scutului s-a scris denumirea orașului cu litere chirilice.
În prezent, orașul Comrat este centrul administrativ al Unității Teritoriale Autonome Găgăuzia, care aparține Republicii Moldova, organizată în 1994.
Demografie Evoluția populația orașului Novacov, Savelii Z. Социально-экономическое развитие болгарских и гагаузких сел Южной Бессарабии (1857-1918), Chișinău 2004, p. 235.An18771989199119962004200620082010201220142016Populație4.93525.80027.50027.40023.42922.36925.00025.00025.60026.00026.300
Structura etnică Structura etnică a populației conform recensământelor din 2004, 2014 și 2024http://pop-stat.mashke.org/moldova-ethnic-comm2014.htm : + Grupetnic 2004 2014 2024 Număr %Număr %Număr % Găgăuzi 16.993 72.85 14.912 74.14 14.061 73.54 Moldoveni/Români 2080 8.91 1769 8.79 2092 10.94 Bulgari 1065 4.57 865 4.30 1048 5.48 Ucraineni 1121 4.80 741 3.68 694 3.62 Ruși 1711 7.33 1287 6.39 890 4.65 Romi 108 0.46 86 0.42 105 0.54 Evrei 7 0.03 Polonezi 16 0.06 Alții 226 0.96 197 0.97 191 0.99 Nedeclarat 256 1.27 39 0.20 Total 23.327 20.113 19.120 Biroul Național de Statistică
Structura lingvistică
Limba vorbită de obicei la Comrat (în anul 2024 - fără populația sub 3 ani)http://pop-stat.mashke.org/moldova-lang-comm2024sl.htm: + Limba 2014 2024 Număr %Număr % Rusă 16.439 81.73 14.208 76.87 Găgăuză 2680 13.32 3418 18.49 Română 302 1.50 625 3.38 Romani 18 0.08 40 0.21 Ucraineană 7 0.03 42 0.22 Bulgară 25 0.12 84 0.45 Alții 33 0.16 56 0.30 Nedeclarată 609 3.02 0 0.04 Total 20.113 18.481 Biroul Național de Statistică
Administrație și politică Componența Consiliului local Comrat (27 de consilieri), ales la 5 noiembrie 2023, este următoarea: Partid Consilieri Componență Candidat independent TATIANA DUDOGLO 1 Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei 2 Candidat independent GHEORGHI VLAH 1 Partidul „Renaștere” 2 Partidul Socialiștilor din Republica Moldova 1 Candidat independent NICOLAI DIMITROGLO 1 Candidat independent STEPAN MIHAILOV 1 Candidat independent ILIA MARDARI 1 Candidat independent GHEORGHI VARBAN 1 Candidat independent TAMARA VLAH 1 Candidat independent VITALI CÎSSA 1 Candidat independent VLADIMIR BESSARAB 1 Candidat independent ANDREI BOLGAR 1 Candidat independent IURI ȘUȘULCOV 1 Candidat independent GHEORGHI MITIOGLO 1 Partidul Comuniștilor din Republica Moldova 1 Candidat independent VLADIMIR CARA 1 Candidat independent MIHAIL CARA 1 Partidul Progresului Național 1 Candidat independent MAXIM BOLGAR 1 Candidat independent GRIGORI ZLATOV 1 Candidat independent OLEG POMETCO 1 Candidat independent VALERI SACARA 1 Candidat independent VLADIMIR CEBAN 1 Candidat independent SERGHEI GHERASIMOV 1
Subdiviziuni administrative